Elefantul de mare Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Elefantul de mare sudic este cel mai mare membru al ordinului carnivorelor, mai mare chiar decât ursul polar.
• Se poate scufunda peste 1500 m și poate sta sub apă aproape două ore.
• Masculii nu mănâncă deloc cât timp își apără plaja, uneori trei luni.
• Specia nordică ajunsese la doar câteva zeci sau sute de exemplare la sfârșitul secolului XIX.

Caracteristici

Elefanții de mare au corpul masiv, acoperit cu un strat gros de grăsime. Picioarele sunt transformate în înotătoare. Pe uscat se mișcă greoi, târându-se pe burtă.

Masculii adulți sunt de câteva ori mai mari decât femelele. Au un nas lung, care se umflă când scot sunete puternice, și pielea gâtului îngroșată, ca un scut, pentru lupte. Femelele și tinerii nu au trompă.

Obiceiuri și comportamente

Elefanții de mare petrec cea mai mare parte a anului pe mare, singuri, scufundându-se aproape fără pauză zi și noapte. Între scufundări stau la suprafață doar câteva minute.

Pe plajele de reproducere, masculii puternici, numiți „stăpâni de plajă”, își apără un grup mare de femele. Se luptă violent, ridicându-se și izbindu-se cu pieptul și dinții.

Habitat și distribuție geografică

Elefantul de mare nordic trăiește în Pacificul de Nord-Est și se înmulțește pe insule și plaje din California și Mexic. Elefantul de mare sudic trăiește în oceanele din jurul Antarcticii, cu colonii mari în Georgia de Sud, Insulele Kerguelen și Peninsula Valdés din Argentina.

Fac parte din mamiferele marine și sunt rude cu foca obișnuită.

Dietă și metode de hrănire

Elefanții de mare vânează în apele adânci și întunecate. Mănâncă mai ales calmari și pești, dar și rechini mici și rai.

Prada este găsită probabil cu ajutorul mustăților sensibile și al ochilor mari, adaptați la lumina slabă. În timpul lunilor petrecute pe mare, își refac grăsimea pierdută pe plajă.

Reproducere și ciclu de viață

Femelele ajung pe plajă iarna și nasc un singur pui la câteva zile după sosire. Puiul suge un lapte foarte gras și își triplează sau cvadruplează greutatea în circa o lună.

Apoi mama îl părăsește și se întoarce în ocean. Puiul rămâne singur pe plajă câteva săptămâni, învață să înoate în apele mici și pleacă pe mare.

Nume și istorie

Numele științific Mirounga vine dintr-un nume folosit de aborigenii australieni pentru această focă. Numele popular vine de la nasul masculilor, care seamănă cu o trompă.

În secolul XIX, elefanții de mare au fost vânați intens pentru uleiul din grăsime. Specia nordică a fost aproape exterminată, apoi s-a refăcut după protejare.

Stare de conservare și amenințări

Ambele specii sunt evaluate cu risc scăzut (LC). Elefantul de mare nordic a ajuns la peste 200.000 de exemplare, deși toți descind din grupul mic rămas după vânătoare, ceea ce i-a redus diversitatea genetică.

Amenințările actuale sunt plasele de pescuit, deșeurile marine și schimbările din ocean care le afectează hrana. Sunt printre cele mai impresionante animale din ocean.