Tigrul tasmanian Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Pe spate și pe crupă avea între 13 și 21 de dungi închise la culoare.
• Își putea deschide fălcile foarte larg, mult mai mult decât un câine.
• Între 1888 și 1909, guvernul Tasmaniei a plătit recompense pentru 2184 de tilacini uciși.
• După 1936 au fost raportate multe observații, dar niciuna nu a fost confirmată.

Caracteristici

Tigrul tasmanian semăna cu un câine sau un lup, dar era un marsupial, rudă mai apropiată cu cangurul decât cu lupul. Blana era scurtă, cafeniu-gălbuie, cu dungi închise pe spate și pe crupă.

Coada era groasă la bază și rigidă, ca la canguri. Femelele aveau un marsupiu cu deschiderea spre spate, în care purtau puii. Asemănarea cu lupul este un exemplu de evoluție convergentă.

Obiceiuri și comportamente

Tilacinul era activ mai ales noaptea și în amurg. Ziua se odihnea în scorburi, crăpături de stânci sau tufișuri dese.

Observațiile vremii spun că vâna singur sau în perechi și că își urmărea prada pe distanțe lungi, mai degrabă cu răbdare decât cu viteză. Scotea un lătrat scurt, ca o tuse.

Habitat și distribuție geografică

În trecut, tilacinul a trăit pe continentul australian și în Noua Guinee. De pe continent a dispărut acum aproximativ 3000 de ani, probabil din cauza oamenilor și a concurenței cu câinele dingo.

În Tasmania, unde dingo nu a ajuns, a supraviețuit până în secolul XX, în păduri deschise și tufărișuri. Face parte din marsupiale.

Dietă și metode de hrănire

Tilacinul era carnivor. Mânca mai ales canguri mici, wallaby, posumi, bandicuți și păsări.

Coloniștii europeni îl acuzau că ucide oile, iar această acuzație a dus la vânătoarea lui. Studiile recente ale craniului arată că avea fălci relativ slabe, potrivite pentru pradă mică și mijlocie, nu pentru oi mari.

Reproducere și ciclu de viață

Femela purta de obicei 2–4 pui în marsupiu, cu deschiderea spre spate. Puii stăteau acolo aproximativ trei luni, apoi rămâneau în vizuină în timp ce mama vâna.

Puțini pui s-au născut în captivitate, iar încercările de reproducere în grădinile zoologice nu au reușit.

Nume și istorie

Numele științific Thylacinus cynocephalus înseamnă „marsupial cu cap de câine”. Numele de „tigru” vine de la dungi, iar cel de „lup”, de la forma corpului.

Ultimul tilacin cunoscut a murit pe 7 septembrie 1936 la grădina zoologică din Hobart. Ziua de 7 septembrie este azi Ziua Națională a Speciilor Amenințate în Australia. Filmările alb-negru cu acest animal sunt printre cele mai cunoscute imagini ale unei specii dispărute.

Stare de conservare și amenințări

Tilacinul a fost declarat oficial dispărut în anii 1980. Cauzele principale au fost vânătoarea cu recompense, pierderea habitatului, bolile și concurența cu câinii aduși de coloniști.

Protecția legală a fost aprobată doar cu 59 de zile înainte de moartea ultimului exemplar cunoscut. Povestea lui arată de ce protejarea speciilor trebuie începută la timp, pentru animale ca diavolul tasmanian.