Pisica himalayană Caracteristici, Istorie și Îngrijire
Pisica himalayană (Himalayan, în Europa „persana colourpoint”) are corpul, fața rotundă și blana lungă a pisicii persane, dar ochii albaștri și „punctele” mai închise ale siamezei, din care a moștenit culorile. Unele asociații o consideră o variantă de culoare a persanei, altele rasă separată. Este calmă și blândă, potrivită pentru apartament, puțin mai activă decât persana.
Fotografia principală: Pisică himalayană chocolate point. Munnyfun / Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0. Decupată și redimensionată. Sursa
Informații rapide
| Nume comun | Pisica himalayană (Himalayan, persana colourpoint) |
| Nume științific | Felis catus |
| Țara de origine | SUA și Marea Britanie |
| Recunoaștere oficială | Variantă a persanei la CFA și GCCF; rasă separată la ACFA; parte din grupul persanei la TICA; la WCF în rasa Colourpoint |
| Durată de viață | Nu am găsit date pentru rasă; media pisicilor de companie e de circa 13 ani |
| Greutate | Nu am găsit date separate; ca pisica persană |
| Mărime | Medie spre mare |
| Tip corporal | Îndesat (cobby), picioare scurte |
| Tip de blană | Lungă și deasă, inclusiv pe coadă, cu smocuri la urechi și între degete |
| Culori comune | Model point în majoritatea culorilor (fără mink și sepia) |
| Culoarea ochilor | Albaștri |
| Nivel de activitate | Scăzut spre moderat |
| Temperament | Calmă, blândă, jucăușă dar placidă |
| Compatibilitate cu copiii | Potrivită pentru familii liniștite |
| Compatibilitate cu alte animale | Calmă |
| Predispoziții genetice | Sindrom brahicefalic, boala polichistică renală, astm felin, probleme ale ochilor și pielii |
Istorie și origine
Primele încercări de a uni trăsăturile persanei și ale siamezei au avut loc în SUA, în anii 1930, la Universitatea Harvard; rezultatele au fost publicate în 1936, dar rasa nu a fost recunoscută atunci.
În Marea Britanie, Brian Sterling-Webb a lucrat zece ani la încrucișare, iar în 1955 GCCF a recunoscut rasa ca „Longhaired Colourpoint”. În SUA, crescătoarea Jean Mill (cea care a creat mai târziu pisica bengaleză) era, în 1948, una dintre cei trei crescători care încrucișau persane și siameze. CFA a recunoscut Himalayan la sfârșitul lui 1957.
Evoluția rasei
- Anii 1930 – primele încrucișări persană × siameză, la Harvard.
- 1948 – Jean Mill încrucișează persane și siameze în California.
- 1955 – recunoscută în Marea Britanie ca Longhaired Colourpoint.
- 1957 – recunoscută de CFA ca Himalayan.
Pe scurt: pentru cine e potrivită
- Apartament. Este calmă și blândă.
- Cine are timp zilnic de periat. Blana lungă se încâlcește ușor.
- Familii liniștite. Preferă atenția și mângâierile.
- Alege o față nu prea turtită. Fața foarte turtită aduce probleme de respirație și de ochi.
Caracteristici fizice
Seamănă cu pisica persană ca tip, formă și blană, nu cu siameza. Este medie spre mare, cu corp îndesat și picioare scurte. CFA spune că totul trebuie să fie rotund: ochii, capul, botul, corpul, chiar și vârfurile urechilor.
Aspect general
Blana lungă și groasă acoperă tot corpul, inclusiv coada, cu smocuri pe urechi și între degete. Ochii sunt albaștri, iar fața, urechile, picioarele și coada au culoarea „punctelor”.
| Caracteristică | Pisica himalayană |
|---|---|
| Mărime | Medie spre mare |
| Corp | Îndesat, picioare scurte |
| Cap | Rotund, nas scurt |
| Ochi | Mari, rotunzi, albaștri |
| Blană | Lungă, deasă |
| Model | Point (ca la siameză) |
Există în majoritatea culorilor point: seal, albastru, ciocolatiu, liliachiu, roșu, crem, tabby și țestoasă. Nu sunt acceptate culorile mink și sepia.
Rase înrudite și cum le deosebești
Pisica persană are același corp și aceeași blană, dar alte culori. Pisica siameză i-a dat modelul point și ochii albaștri. Birmaneza sacră are tot puncte și ochi albaștri, dar fața nu e turtită și labele sunt albe.
Comportament și temperament
CFA descrie persanele, inclusiv himalayenele, ca jucăușe dar placide, ușor de trăit cu ele. Pot fi convinse să alerge după o jucărie, dar sunt mai fericite când primesc atenție și afecțiune. Învață repede ce înseamnă „nu” și multe răspund la nume.
Wikipedia franceză spune că himalayana este calmă și blândă, potrivită pentru apartament, dar puțin mai activă decât persana, datorită sângelui de siameză.
Socializare
Puiul se obișnuiește cel mai ușor cu oameni noi, zgomote și alte animale în primele luni de viață.
Obiceiuri în casă
Ca toate pisicile, doarme mult: de obicei 12–16 ore pe zi. Este mai activă dimineața devreme și seara, dar se obișnuiește în parte cu programul familiei.
Pisicile își îngroapă instinctiv excrementele, așa că învață repede să folosească litiera. Zgârie suprafețe aspre ca să-și curețe ghearele de stratul vechi, deci are nevoie de un stâlp sau o placă de zgâriat.
Viața în casă și activitate
Este o pisică liniștită. Joaca scurtă zilnică o ajută să nu se îngrașe. Pe căldură, fața turtită îi îngreunează respirația.
| Activitate | Cât de des | De ce contează |
|---|---|---|
| Joacă scurtă și calmă | zilnic | O ajută să nu se îngrașe |
| Joacă cu jucării (undiță, mingi) | zilnic | Joaca imită vânătoarea și îi consumă energia |
| Stâlp sau placă de zgâriat | mereu la îndemână | Își îngrijește ghearele fără să strice mobila |
| Locuri înalte (ansamblu de cățărat, rafturi) | mereu la îndemână | Are de unde privi și unde se odihni |
Recomandări pentru o viață echilibrată
- Obișnuiește puiul de mic cu periatul.
- Șterge-i zilnic colțurile ochilor.
- Ferește-o de căldură mare.
Îngrijire și sănătate
Îngrijirea blănii
Blana lungă și deasă cere multă îngrijire și trebuie periată zilnic. CFA spune că puii trebuie obișnuiți cu periatul de mici. Ochii se curăță des, pentru că lăcrimează.
Probleme de sănătate frecvente
Ca persana, are fața turtită (brahicefală), ceea ce o expune la infecții respiratorii, lăcrimare, răni ale corneei și sechestru cornean. Este predispusă și la boala polichistică renală și la astm felin.
Wikipedia mai amintește dermatofitoza (o ciupercă a pielii) și o dermatită a feței întâlnită doar la persane și himalayene.
| Afecțiune | Descriere | Simptome comune |
|---|---|---|
| Boala polichistică renală (PKD) | În rinichi apar chisturi (bule cu lichid) care cresc cu timpul | Bea și urinează mult, slăbește, are poftă mică de mâncare |
| Sindrom brahicefalic | Căi respiratorii îngustate de fața turtită | Respirație zgomotoasă, suportă greu căldura |
| Astm felin | Inflamația căilor respiratorii | Tuse, respirație șuierată |
| Sechestru cornean | O zonă a corneei moare și se închide la culoare | Pată închisă pe ochi, lăcrimare |
Teste genetice recomandate
Wikipedia franceză spune că există un test ADN pentru boala polichistică renală, care permite evitarea reproducerii pisicilor bolnave. Cere rezultatele părinților.
Este hipoalergenică?
Alergia la pisici este produsă mai ales de proteina Fel d 1, din salivă și din glandele pielii; ea provoacă alergia la 90% dintre oamenii alergici la pisici. Puii, femelele și masculii sterilizați produc mai puțină, dar destulă cât să declanșeze simptome. Nicio rasă nu este complet hipoalergenică.
Alte aspecte de îngrijire
- Controale la veterinar o dată pe an.
- Vaccinuri și deparazitare după schema stabilită de veterinar.
- Unghiile se taie dacă nu se tocesc singure.
- Curăță-i dinții sau dă-i hrană care ajută la curățarea lor.
Dietă și nutriție
Pisica este carnivoră: are nevoie de proteine animale. Spre deosebire de câine, trebuie să primească din hrană vitamina A, acidul arahidonic și taurina. Apa este foarte importantă, pentru că pisicile beau de obicei puțin; mai multe boluri cu apă prin casă o încurajează să bea.
Recomandări pentru o dietă sănătoasă
Tabelul arată o estimare de pornire, calculată cu formula din Merck Veterinary Manual pentru o pisică adultă sănătoasă. Ultima coloană arată cât înseamnă asta în hrană uscată cu 3.500–4.000 kcal pe kilogram. Dacă îi dai și hrană umedă, scazi din porția uscată.
| Greutatea pisicii | Calorii pe zi (sterilizată) | Calorii pe zi (nesterilizată) | Hrană uscată pe zi (orientativ) |
|---|---|---|---|
| 3 kg | 190 kcal | 220 kcal | 48–63 g |
| 4 kg | 240 kcal | 280 kcal | 60–80 g |
| 5 kg | 280 kcal | 330 kcal | 70–94 g |
| 6 kg | 320 kcal | 380 kcal | 80–109 g |
- Ajustează porția după greutate: pisica sterilizată se îngrașă ușor.
- Cântărește-o lunar; coastele trebuie să se simtă ușor sub degete.
- Puii au nevoie de mai multe calorii: Merck recomandă de 2,5 ori necesarul de repaus.
Alimente și substanțe periculoase
Unele lucruri obișnuite în casă sunt periculoase pentru pisici:
- Crinii (și crinii de zi): pot distruge rinichii pisicii. Este periculos chiar și polenul sau apa din vază.
- Paracetamolul: este extrem de toxic pentru pisici, care nu au enzima ce îl descompune. Nu-i da medicamente pentru oameni.
- Pipetele și zgărzile antipurici pentru câini cu permetrină: concentrația pentru câini este periculoasă pentru pisici.
- Alimente: ciocolata, cafeaua, alcoolul, ceapa, usturoiul, strugurii și stafidele.
Reproducere și dezvoltare
Maturitatea
Femelele ajung la maturitate sexuală, de obicei, la 5–10 luni, iar masculii la 5–7 luni. Vârsta variază de la o rasă la alta.
Împerecherea și gestația
Gestația la pisici durează 64–67 de zile, în medie 65. Prima fătare are de obicei mai puțini pui decât următoarele. Pentru reproducere se folosesc doar pisici sănătoase, cu aspectul cerut de standard.
Grupa de sânge
Pisicile au grupele de sânge A, B sau AB. Grupa A este cea mai răspândită: într-un studiu din Anglia, 87,1% dintre pisicile fără rasă și 54,6% dintre pisicile de rasă aveau grupa A. Contează la împerechere: dacă mama are grupa B și puii au grupa A, anticorpii din primul ei lapte (colostru) le pot distruge globulele roșii. Boala se numește izoeritroliză neonatală. De aceea crescătorii testează grupa de sânge a ambilor părinți.
Pentru această rasă nu am găsit date publicate despre cât de des apare grupa B; testul se face oricum înainte de împerechere.
Îngrijirea puilor
Puii sunt înțărcați la 6–7 săptămâni. Sunt pregătiți să plece în noua casă pe la 12 săptămâni, când se pot despărți de mamă.
Sterilizarea
Sterilizarea se făcea de obicei la 6–9 luni, dar tot mai des se face înainte de pubertate, pe la 3–6 luni. Previne puii nedoriți, marcarea teritoriului cu urină la masculi și „chemările” zgomotoase ale femelelor. Un studiu din 2024 a arătat că pisicile sterilizate trăiesc în medie cu un an mai mult. După operație, metabolismul încetinește și pofta de mâncare crește, așa că porția trebuie micșorată.
Cum alegi un pui
- Cere pedigreeul de la o asociație felină recunoscută (de exemplu, CFA sau TICA).
- Puiul pleacă de la mamă pe la 12 săptămâni.
- Cere testul ADN pentru boala polichistică renală al părinților.
- Alege un pui cu nări deschise și respirație liniștită.
- Uită-te la mamă și la locul în care cresc puii: curat, cu puii obișnuiți cu oameni.
- Întreabă de vaccinuri, deparazitare și de grupa de sânge a părinților.
Curiozități și fapte interesante
- Cercetată la Harvard. Primele încrucișări persană × siameză s-au făcut la Universitatea Harvard, în anii 1930.
- Aceeași crescătoare ca la bengaleză. Jean Mill a lucrat și la himalayană, și la pisica bengaleză.
- Rasă sau culoare? Unele asociații o consideră doar o culoare a persanei.
- Învață „nu”. CFA spune că persanele învață repede ce înseamnă „nu”.
CFA — Persian (inclusiv Himalayan) · Wikipedia — Himalayan cat · Wikipedia (fr) — Himalayen · Wikipedia — Persian cat · Merck Veterinary Manual — Nutritional Requirements of Small Animals · ASPCA — People Foods to Avoid Feeding Your Pets · Wikipedia — Lilium (toxicitate la pisici) · Wikipedia — Paracetamol (uz veterinar: pisici) · Wikipedia — Permethrin · Wikipedia — Cat reproduction · Wikipedia — Cat · Wikipedia — Fel d 1 · Wikipedia — Blood type (non-human): Feline blood groups · Wikipedia — Neonatal isoerythrolysis
Întrebări frecvente
- Prin ce se deosebește de persană? Doar prin culori: himalayana are model point și ochi albaștri.
- Este o rasă separată? Depinde de asociație: CFA și GCCF o consideră variantă a persanei, ACFA rasă separată.
- Cât de des trebuie periată? Zilnic; blana lungă se încâlcește ușor.
- Are probleme de sănătate? Ca persana: probleme de respirație și de ochi din cauza feței turtite și boala polichistică renală.
