Scrumbia de Dunăre Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• În trecut, scrumbiile urcau pe Dunăre până în Ungaria, la Mohács, la peste o mie de kilometri de mare.
• Burta scrumbiei are o muchie ascuțită, acoperită cu solzi tăioși.
• Primăvara, scrumbiile intră în Dunăre în bancuri mari, de obicei la sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai.
• Scrumbia de Dunăre trăiește doar în bazinul Mării Negre și al Mării de Azov.

Caracteristici

Scrumbia de Dunăre are corpul alungit, turtit lateral, acoperit cu solzi mari care cad ușor. Burta formează o muchie ascuțită, ca o lamă, acoperită cu solzi tăioși.

Spatele este verde-albăstrui, iar flancurile sunt argintii, cu luciu metalic. Sus pe capacul branhiilor are o pată mică, neagră. Gura este mare, cu dinți mici, iar ochii au pleoape groase, grăsoase.

Obiceiuri și comportamente

Scrumbiile trăiesc în bancuri în larg, în Marea Neagră, unde se hrănesc și cresc. Primăvara, adulții pornesc spre gurile fluviilor.

În Dunăre, bancurile urcă împotriva curentului și caută locurile unde apa curge cel mai repede. Acolo, aproape de suprafață, depun icrele. După reproducere, mulți pești coboară înapoi spre mare.

Habitat și distribuție geografică

Specia trăiește în Marea Neagră și Marea de Azov. Pentru reproducere urcă pe Dunăre, Nistru, Nipru, Bug, Don și Kuban.

În România, scrumbia intră din mare pe brațele Dunării, prin Delta Dunării, și urcă pe fluviu. Astăzi, barajele de la Porțile de Fier îi opresc drumul spre amonte. Este unul dintre peștii migratori ai țării.

Dietă și metode de hrănire

Scrumbia de Dunăre este un prădător. Mănâncă pești mici, precum hamsii, șproți și guvizi, și crustacee.

În timpul migrației pe fluviu, adulții mănâncă puțin sau deloc. La rândul ei, scrumbia este pradă pentru delfini, pentru pești răpitori mari și pentru păsări.

Reproducere și ciclu de viață

Reproducerea are loc în Dunăre, primăvara și la începutul verii. Icrele sunt depuse în apă, aproape de suprafață, în zonele cu curent puternic, și sunt purtate de apă în timp ce se dezvoltă.

Puii coboară apoi pe fluviu spre mare, unde cresc câțiva ani până devin maturi și se întorc, la rândul lor, în Dunăre.

Nume și istorie

Numele științific Alosa immaculata înseamnă „alosa fără pată”. Mult timp, specia s-a numit Alosa pontica și, mai demult, Clupea pontica, nume care apare și în ilustrația de pe această pagină.

În satele de pe malul Dunării, scrumbia afumată sau la grătar este un fel de mâncare tradițional de primăvară.

Stare de conservare și amenințări

Specia este evaluată cu risc scăzut (LC), dar populațiile sunt mai mici decât în trecut. Barajele au blocat accesul spre zonele de reproducere din amonte, iar poluarea și pescuitul intens au redus numărul peștilor.

Pescuitul scrumbiei este reglementat prin perioade de prohibiție și mărimi minime. Păstrarea Dunării libere în aval de Porțile de Fier este importantă pentru scrumbie și pentru sturioni.