Barbunul Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Mustățile barbunului au simțul gustului și îl ajută să „guste” nisipul după hrană.
• Noaptea sau când este speriat, culoarea barbunului devine mai pătată și mai roșiatică.
• Romanii plăteau sume uriașe pentru barbunii mari, iar uneori îi priveau murind, ca să le vadă culorile schimbându-se.
• Pe litoralul românesc trăiește o subspecie aparte, barbunul de Marea Neagră.

Caracteristici

Barbunul are corpul alungit, cu solzi mari, și profilul capului aproape vertical. Gura este mică, așezată sub bot, iar sub bărbie are două mustăți lungi, care se pot strânge într-un șanț.

Culoarea este argintie cu nuanțe roz sau roșii, iar înotătoarele sunt gălbui. Are două înotătoare pe spate, bine despărțite. Culoarea se schimbă după activitate și lumină.

Obiceiuri și comportamente

Barbunii trăiesc în grupuri mici, aproape de fundul mării. Înoată încet și scormonesc nisipul cu mustățile, ridicând nori de mâl.

Alți pești îi urmăresc uneori ca să prindă animalele mici scoase la iveală. Iarna, barbunii se retrag în ape mai adânci, iar vara se apropie de țărm.

Habitat și distribuție geografică

Specia trăiește în Atlanticul de Est, în Marea Mediterană, Marea Neagră și Marea de Azov. Preferă fundurile de nisip, mâl sau pietriș ale platoului continental.

Pe litoralul românesc trăiește subspecia Mullus barbatus ponticus, mai mică decât barbunii din Mediterana. Face parte din animalele marine ale Mării Negre.

Dietă și metode de hrănire

Barbunul mănâncă animale mici de pe fund: crustacee, viermi marini și moluște mici. Le găsește cu ajutorul mustăților, care simt gustul și mișcarea prăzii.

Prin felul în care scormonește fundul, barbunul amestecă sedimentul și ajută la circulația substanțelor nutritive, asemenea altor pești care trăiesc pe fund.

Reproducere și ciclu de viață

Barbunul depune icre în iunie și iulie, în apa liberă. Icrele plutesc, iar larvele trăiesc la început printre plancton, departe de fund.

Când ajung la circa 5 cm, puii coboară spre coastă și încep să trăiască pe fund. Se maturizează încă din primul an, la 10–14 cm.

Nume și istorie

Numele științific Mullus barbatus înseamnă, aproximativ, „barbunul cu barbă”, după mustățile de sub bărbie. Numele românesc „barbun” vine tot de la cuvântul latin pentru barbă.

În Antichitate, grecii și romanii considerau barbunul o delicatesă. Scriitorii romani povestesc despre barbuni vânduți la prețuri foarte mari, ca semn de bogăție.

Stare de conservare și amenințări

Specia este evaluată cu risc scăzut (LC). În Mediterana există semne de pescuit excesiv, iar mulți pești prinși sunt prea tineri ca să se fi înmulțit.

Respectarea mărimii minime și a perioadelor de prohibiție ajută populațiile. Barbunul împarte habitatul cu alte animale de fund, precum crabii și guvizii.