Asia este leagănul a numeroase civilizații antice

Mexicul și-a câștigat independența față de Spania pe 27 septembrie 1821, după un război lung și sângeros care a durat 11 ani. Mișcarea de independență a început pe 16 septembrie 1810, când Miguel Hidalgo, un preot catolic, a lansat faimosul „Grito de Dolores”, un apel la revoltă împotriva dominației spaniole.

După moartea lui Hidalgo, conducerea luptei a fost preluată de lideri precum José María Morelos și Vicente Guerrero. Conflictul a continuat cu perioade de intensitate variabilă, până când Agustín de Iturbide și liderii rebelilor au semnat Planul de Iguala în 1821, stabilind principiile independenței Mexicului.

Pe 27 septembrie 1821, trupele mexicane au intrat în Ciudad de México, punând capăt dominației spaniole. Inițial, Mexicul a fost o monarhie condusă de Iturbide, dar în 1824 a devenit republică.

Această dată este comemorată anual pe 16 septembrie, când are loc Ziua Independenței Mexicului, una dintre cele mai importante sărbători naționale.

Simțul olfactiv funcționează printr-un proces complex de detectare și interpretare a compușilor chimici din aer. Atunci când inspirăm, moleculele de miros intră în contact cu receptorii olfactivi din cavitatea nazală. Acești receptori trimit semnale către bulbul olfactiv, o structură situată la baza creierului.

De aici, informația este transmisă către cortexul olfactiv, unde mirosul este recunoscut și asociat cu experiențe anterioare. Acest proces explică de ce anumite mirosuri ne pot aminti de momente din trecut sau ne pot influența starea emoțională.

Teoria Big Bang este cea mai acceptată explicație științifică privind formarea Universului. Aceasta postulează că, acum aproximativ 13,8 miliarde de ani, întregul Univers era concentrat într-un punct infinit de mic și dens.

O explozie colosală, cunoscută sub numele de Big Bang, a declanșat expansiunea rapidă a acestui punct, dând naștere spațiului, timpului și materiei.

Imediat după Big Bang, Universul era extrem de fierbinte și dens. Pe măsură ce s-a extins și s-a răcit, particulele subatomice s-au combinat pentru a forma atomi, iar gravitația a adunat materia în stele și galaxii.

Expansiunea Universului continuă și astăzi, fapt demonstrat de observarea deplasării spre roșu a luminii emise de galaxiile îndepărtate. Deși teoria Big Bang explică multe aspecte ale Universului, există încă mistere neelucidate, cum ar fi natura energiei întunecate și a materiei întunecate, care reprezintă majoritatea masei și energiei din Univers.

Cultivarea afinelor necesită atenție la anumite condiții specifice pentru a asigura o recoltă bogată și sănătoasă.

În primul rând, afinele preferă un sol acid, cu un pH cuprins între 4,5 și 5,5. Este esențial să testați pH-ul solului înainte de plantare și să îl ajustați dacă este necesar, adăugând sulf sau alte amendamente acide.

Plantele de afin au nevoie de o expunere completă la soare pentru a produce fructe de calitate, deși pot tolera și o umbră parțială.

Distanța recomandată între tufe este de aproximativ 1,5 metri, pentru a permite o bună circulație a aerului și acces facil la recoltare.

Udarea regulată este crucială, mai ales în perioadele secetoase, deoarece afinele au un sistem radicular superficial și sunt sensibile la lipsa de apă.

Mulcirea cu materiale organice, precum rumegușul de pin sau acele de conifere, ajută la menținerea umidității solului și la controlul buruienilor. În ceea ce privește fertilizarea, se recomandă utilizarea îngrășămintelor specifice pentru plante acidofile, aplicate conform indicațiilor producătorului.

Tăierile anuale, efectuate la sfârșitul iernii sau începutul primăverii, sunt necesare pentru a îndepărta ramurile uscate sau bolnave și pentru a stimula creșterea unor lăstari noi, productivi.

Monitorizarea constantă a plantelor pentru depistarea eventualelor boli sau dăunători și aplicarea măsurilor corespunzătoare de control vor contribui la menținerea sănătății culturii de afine.