Cazuri HIV in Africa?

"Ouale fierte in urina", sunt oua care se fierb o zi intreaga in urina baietilor cu varsta de pana in 10 ani.

Medicina traditionala chineza sustine ca mancarea acestor oua are o multime de beneficii pentru sanatate, inclusiv imbunatatirea circulatiei sangelui.

Sir Isaac Newton este renumit si pentru vorbele lui celebre: "Pot să calculez mişcarea corpurilor cereşti, dar nu şi nebunia oamenilor."

Mai multe citate celebre de Isaac Newton.

Da, în multe culturi consumul de fructe de soc este însoțit de superstiții.

Superstiții populare:

• În unele zone din Europa, se credea că cine bea ceai de soc în timpul unei lunii pline își va îmbunătăți intuiția.
• Se spunea că fructele de soc consumate toamna protejează împotriva vrăjilor și farmecelor.
• În mitologia nordică, socul era asociat cu zeița Freya, iar arderea sa era considerată un sacrilegiu.

Deși multe dintre aceste credințe nu au baze științifice, ele au contribuit la aura de mister a acestei plante.

Cea mai mare țară din Asia, atât ca suprafață terestră, cât și ca populație, este China. Cu o suprafață de aproximativ 9.597.000 de kilometri pătrați, China ocupă aproape 30% din suprafața totală a Asiei. Populația Chinei depășește 1,4 miliarde de locuitori, reprezentând peste 60% din populația Asiei.

După China, următoarele țări ca mărime din Asia sunt India, cu o suprafață de 3.287.590 km² și o populație de peste 1,3 miliarde de locuitori, și Kazahstan, cu o suprafață de 2.724.900 km² și o populație de aproximativ 19 milioane de locuitori.

Bibilica joacă un rol important în controlul căpușelor, muștelor și scorpionilor în sălbăticie sau gospodării.

Multe persoane cresc bibilici și pentru ouăle lor, care sunt mai bogate în proteine decât ouăle obișnuite de găină.

Fructele de soc au fost folosite ca sursă de colorant natural datorită pigmenților lor intensi.

Metoda tradițională de vopsire:

• Fructele erau zdrobite și fierte în apă pentru a elibera pigmentul.
• Țesăturile (lână, bumbac) erau scufundate în decoct pentru câteva ore.
• Se adăuga oțet sau sare pentru fixarea culorii.

Culoarea obținută varia de la violet închis la albastru, în funcție de concentrația pigmentului.

Vopsirea cu soc era populară în Evul Mediu și utilizată pentru textile și cerneluri.