Potrivit Guinness World Records, cea mai mare coaja de mar a fost creata de Kathy Wafler Madison, din Rochester, New York, pe 16 octombrie 1976.
Coaja pentru care a luat premiu, avea lungimea de 5687 cm.
Un măr are, în medie, 5 semințe. Numărul exact poate varia de la 2 la 10, în funcție de soiul și dimensiunea fructului.
Merele mai mici pot avea doar 2-3 semințe, în timp ce cele mai mari pot conține 8-10 semințe. De asemenea, unele soiuri cultivate special pentru a avea mai puține semințe pot conține doar 1-2 semințe pe fruct.
Semințele de măr se găsesc în centrul fructului, în compartimente numite loji seminale. Fiecare lojă conține de obicei 1-2 semințe.
Descoperiți mai multeMancarea merelor decojiite este un mod incorect de a manca un mar.
Majoritatea antioxidantilor si 2/3 din fibra dintr-un mar, provine din coaja.
Una dintre cele mai cunoscute companii de computere din lume este numita dupa un mar, Apple.
Prima versiune a logoului Apple a fost un mar in dungi de culorile curcubeului si a fost creat in anii 70 de Rob Janoff.
Se pare ca Steve Jobs a optat pentru "marul muscat", pentru ca oamenii sa asocieze logo-ul cu un mar, ci nu cu o rosie.
Cel mai scump mar din lume este Sekai Ichi Apple si costa 21.00 dolari fiecare.
Sekai ichi inseamna “numarul unu din lume” in japoneza.
Pomologia este stiinta care se ocupa cu studiul speciilor si soiurilor de arbusti si pomi fructiferi si este o ramura a horticulturii.
Pomolog este denumirea specialistului din pomologie. Acest cuvant provine din latinul pomum, adica "mere sau fructe", iar sufixul ologie, inseamna "stiinta sau studiu".
Nu exista dovezi concrete despre faimosul mar care "il loveste" pe Sir Isaac Newton in cap, de il inspira in cercetarea sa asupra gravitatiei si a teoriilor conexe.
Fructele de soc sunt controversate în timpul sarcinii și alăptării.
Motive de precauție:
Recomandare: În lipsa unor dovezi clare privind siguranța, este mai bine ca femeile însărcinate și cele care alăptează să evite consumul de fructe de soc.
Numele regilor sunt alese în funcție de tradițiile monarhice ale fiecărei țări. De obicei, există câteva reguli comune:
1. Numele dinastic: Regii aleg adesea nume purtate de predecesorii lor (ex. Ludovic al XIV-lea, Henric al VIII-lea).
2. Alegerea unui nume nou: Uneori, regii își schimbă numele la încoronare (ex. Papa Francisc, care a fost numit inițial Jorge Mario Bergoglio).
3. Numerotarea: Dacă un nume a fost folosit anterior, noul rege primește un număr pentru a-l distinge (ex. Carol al III-lea).
4. Influența religioasă: În trecut, regii erau numiți după sfinți sau figuri religioase.
5. Alegerea personală: Unii monarhi aleg un nume diferit de cel cu care s-au născut pentru a-și crea o imagine mai potrivită (ex. Regina Victoria, născută Alexandrina).
Astfel, numele regilor sunt parte a identității monarhice și a continuității istorice.
