De cand exista merele?

De cand exista merele?
Goki.ro
Arheologii au gasit dovezi precum ca, oamenii consumau mere inca de la 6500 i.Hr.

Mai multe curiozități

Descoperă categoriile de informații din care face parte această..

Descoperă alte lucruri interesante care sunt citite in acest moment

Fumatul și alimentația joacă un rol esențial în sănătatea limbii. Expunerea la toxine și obiceiurile alimentare necorespunzătoare pot favoriza apariția unor afecțiuni orale.

Efectele negative ale fumatului asupra limbii:

  • Limba neagră păroasă – acumularea de keratină duce la un aspect întunecat al limbii.
  • Leucoplazia – apariția unor pete albe care pot deveni precanceroase.
  • Reducerea sensibilității gustative – fumatul afectează papilele gustative.
  • Creșterea riscului de cancer oral – substanțele toxice din fumul de țigară favorizează mutațiile celulare.

Alimente benefice pentru sănătatea limbii:

  • Fructe și legume bogate în vitamine – ajută la menținerea sănătății mucoasei bucale.
  • Alimente bogate în probiotice – iaurtu

Există o varietate de soiuri de agrișe, fiecare având caracteristici distincte în ceea ce privește dimensiunea, culoarea, gustul și rezistența la boli. Fructele pot avea culoare verde, galbenă, roșie sau violet, iar gustul variază de la acrișor la dulce.

De exemplu, soiul Invicta este cunoscut pentru fructele sale mari, verzi și dulci, având o rezistență bună la mucegaiul pulverulent. Hinnonmaki Red produce fructe roșii, aromate și este apreciat pentru rezistența sa la boli.

Captivator este un alt soi popular, cu fructe roșii, dulci și fără spini, ceea ce facilitează recoltarea.

Alegerea soiului potrivit depinde de preferințele personale în ceea ce privește gustul și utilizarea fructelor, precum și de condițiile specifice ale grădinii, cum ar fi tipul de sol și climatul local. Este recomandat să optați pentru soiuri rezistente la bolile comune ale agrișelor.

Cuvântul "maize" este termenul englezesc pentru porumb și provine din limba spaniolă, unde "maíz" se referă la planta de porumb. Acest termen a fost introdus în limba engleză în secolul al XVI-lea și a devenit unul dintre cele mai utilizate cuvinte pentru a descrie culturile de porumb.

Groapa Marianelor este cea mai adâncă depresiune oceanică de pe Pământ, situată în vestul Oceanului Pacific, la est de Insulele Mariane. Cel mai adânc punct al său, Challenger Deep, atinge aproximativ 10.994 de metri sub nivelul mării, fiind mai adânc decât cel mai înalt munte de pe uscat, Muntele Everest (8.849 m).

Groapa Marianelor s-a format prin subducția plăcii tectonice a Pacificului sub placa filipineză, un proces geologic activ care duce la cutremure frecvente și la formarea insulelor vulcanice.

Această zonă extremă este un ecosistem unic, adăpostind organisme adaptate la presiuni incredibile și lipsa luminii. Printre creaturile descoperite aici se numără pești translucidți, crustacee gigantice și bacterii care se hrănesc cu substanțe chimice din rocile oceanice. Cercetările efectuate în Groapa Marianelor oferă informații valoroase despre limitele vieții pe Pământ și despre posibilitatea existenței vieții pe alte planete.

Într-o perioadă de 100 de ani, o moleculă de apă petrece 98 de ani în ocean, 20 de luni ca gheață, aproximativ 2 săptămâni în lacuri și râuri și mai puțin de o săptămână în atmosferă.

De-a lungul secolelor, Oceanul Pacific a fost sursa multor mituri și legende, transmise de culturile indigene din întreaga regiune.

În mitologia polineziană, zeul Tangaroa este considerat protectorul mărilor și al creaturilor marine. Polinezienii credeau că oceanul este viu și trebuie respectat pentru a asigura călătorii sigure și pescuit abundent.

Insula Paștelui este faimoasă pentru statuile Moai, iar legenda spune că acestea au fost ridicate de strămoșii Rapa Nui pentru a proteja insula de spirite rele.

În cultura japoneză, Pacificul este asociat cu dragonii marini și tsunami-urile devastatoare, considerate pedepse ale zeilor. De asemenea, legendele despre insule pierdute, precum Hawaiki (paradisul polinezian) și Lemuria (un continent legendar), au alimentat imaginația exploratorilor și cercetătorilor.

Culoarea ardeiului gras indică nivelul de maturitate și valoarea sa nutritivă.

- Ardeiul verde are un gust mai amar și conține mai puțini nutrienți.

- Ardeiul galben și portocaliu este mai dulce și conține cantități moderate de carotenoizi și vitamina C.

- Ardeiul roșu este cel mai bogat în vitamine și antioxidanți, având de până la două ori mai multă vitamina C decât ardeiul verde.

În concluzie, cu cât ardeiul este mai copt și colorat, cu atât este mai dulce și mai sănătos.

Dacă îți place să afli lucruri noi, îți recomandăm următoarele: