În Evul Mediu, socul era văzut ca o plantă magică, cu puteri protectoare și vindecătoare.
Motive pentru care era considerat magic:
- Protecție împotriva spiritelor rele – Se credea că plantarea unui soc lângă casă proteja locuința de spirite malefice.
- Folosire în ritualuri – Vrăjitorii și vindecătorii foloseau florile și fructele de soc în poțiuni pentru sănătate și protecție.
- Legenda arborelui sacru – Unele culturi credeau că sufletele strămoșilor locuiau în arborii de soc.
De asemenea, exista superstiția că tăierea unui arbust de soc fără a cere „permisiune” putea aduce ghinion.