Cu ce se confrunta China an de an

Mai multe curiozități
Descoperă categoriile de informații din care face parte această..Descoperă alte lucruri interesante care sunt citite in acest moment
Oceanul Pacific a fost numit astfel de exploratorul portughez Ferdinand Magellan în 1520. În timpul expediției sale în jurul lumii, el a traversat o porțiune a oceanului cu ape neobișnuit de calme și l-a denumit „Mar Pacifico”, care înseamnă „Mare Pașnică” în limba portugheză.
Totuși, denumirea poate fi considerată înșelătoare, deoarece Pacificul este adesea scena unor furtuni violente, cutremure subacvatice și tsunami-uri devastatoare, mai ales de-a lungul „Cercului de Foc al Pacificului”. Aceasta este o regiune cu activitate seismică și vulcanică intensă, care include coastele Asiei de Est, ale Americii și arhipelagurile din Pacific.
Denumirea istorică a rămas în uz, dar în realitate, Pacificul este unul dintre cele mai dinamice și imprevizibile oceane ale lumii.
Beethoven savura cate o ceasca de cafea si era extrem de pretentios in ceea ce priveste prepararea sa.
El insista ca fiecare cana pe care o consuma sa fie facuta din exact 60 de boabe.
Istoria este plină de regi care au fost înlăturați de pe tron prin revoluții, execuții sau trădări. Printre cele mai dramatice detronări se numără:
1. Ludovic al XVI-lea al Franței (1754-1793): A fost detronat în timpul Revoluției Franceze și executat prin ghilotinare în 1793.
2. Nicolae al II-lea al Rusiei (1868-1918): Ultimul țar al Rusiei, forțat să abdice în 1917 și executat împreună cu familia sa de către bolșevici.
3. Carol al II-lea al României (1893-1953): A fost forțat să abdice în 1940, fugind din țară.
4. Regele Farouk al Egiptului (1920-1965): A fost detronat în 1952 în urma unei lovituri de stat și exilat.
5. Șahul Mohammad Reza Pahlavi al Iranului (1919-1980): A pierdut tronul în 1979 în urma Revoluției Islamice și a murit în exil.
Aceste detronări au schimbat cursul istoriei, marcând sfârșitul unor epoci și instaurarea unor noi regimuri politice.
În multe culturi, primul zâmbet al unui bebeluș este interpretat ca un semn spiritual sau o binecuvântare. Se credea că, atunci când bebelușul zâmbește pentru prima dată, îngerii îi șoptesc numele sau că sufletul său este „acceptat” de divinitate.
Din punct de vedere științific, nou-născuții pot zâmbi reflex încă din uter, dar zâmbetul social – cel care apare ca reacție la interacțiunea cu părinții – începe în jurul vârstei de 6-8 săptămâni. Acest moment este important în dezvoltarea emoțională a bebelușului și semnalează primele sale legături sociale.
Indiferent de explicația științifică, primul zâmbet al unui bebeluș rămâne un moment emoționant pentru orice părinte.