Noaptea Sfântului Andrei: de unde vin usturoiul la ferestre și celelalte obiceiuri

În Noaptea Sfântului Andrei, de pe 29 spre 30 noiembrie, oamenii ungeau ferestrele și ușile cu usturoi, ca să țină strigoii departe. Tot atunci fetele își ghiceau ursitul, iar gospodarii puneau grâu la încolțit, ca să afle cum va fi anul. Etnologul Ion Ghinoiu leagă noaptea de un vechi început de an.

Obiceiurile din Noaptea Sfântului Andrei, pe scurt

Cele mai multe obiceiuri au fost notate acum peste o sută de ani de etnograful Tudor Pamfile, în culegerea sa din 1914. Unele au dispărut, altele, ca grâul pus la încolțit, se păstrează și azi.

Obiceiul	Ce se făcea	Ce se credea
Usturoiul la ferestre	Se ungeau cu usturoi ferestrele, ușa și hornul; seara se mânca usturoi.	Strigoii nu se pot apropia de casă și de oameni.
Păzitul Usturoiului	Tinerii vegheau toată noaptea usturoiul adus de fete.	Usturoiul păzit devine leac și ajută în dragoste.
Ascunderea uneltelor	Gospodarii puneau bine coasele și limbile de la meliță.	Strigoii nu le mai pot lua ca să se bată cu ele.
Grâul pus la încolțit	Boabe de grâu într-un vas cu puțină apă sau cu pământ.	Cum crește grâul până la Anul Nou, așa va fi și anul.
Turta de Andrei	Fetele coceau o turtă foarte sărată și o mâncau seara.	Flăcăul care le aduce apă în vis e ursitul.
Covașa	O băutură din mălai și făină, împărțită vecinilor.	Cine gustă din ea e ferit de strigoi (în fostul județ Covurlui).
Paza vitelor	Oamenii își păzeau mai atent vitele.	În această zi lupul devine mai sprinten.

De ce se pune usturoi la ferestre

Usturoiul se punea la ferestre pentru că se credea că alungă strigoii și spiritele morților. Potrivit lui Ion Ghinoiu, această credință apare în majoritatea culegerilor etnografice românești.

Pamfile descrie și cum se făcea. Seara, oamenii mâncau usturoi și se ungeau cu el pe frunte, pe piept, pe spate și la încheieturi. Apoi ungeau cercevelele ferestrelor, ușa și hornul, făcând semnul crucii, adică tot pe unde se putea intra în casă.

Apărarea era una liniștită. De Sfântul Andrei nu se aprindeau focuri și nu se făcea zgomot, ca la Sângiorz. În schimb, gospodarii ascundeau coasele și limbile de la meliță, unealta cu care se zdrobeau tulpinile de cânepă și in.

Usturoiul nu apare doar acum. Ghinoiu arată că avea un rol ritual și la Anul Nou, la Sângiorz și la Rusalii, zile socotite praguri ale anului. El amintește și de Compitalia, o sărbătoare romană la care se agăța usturoi la uși, ca în unele sate românești de azi.

Păzitul Usturoiului, petrecerea tinerilor

Păzitul Usturoiului era o petrecere de o noapte, în care tinerii vegheau usturoiul adus de fete. Ghinoiu îl descrie așa cum se ținea, până la începutul secolului XX, în Colinele Tutovei, în Moldova:

1. Fetele și băieții se strângeau în cete de 10–12 la o casă mai mare.
2. Ușile și ferestrele casei erau unse cu usturoi încă de la lumina zilei.
3. Fiecare fată aducea trei căpățâni de usturoi, puse toate într-o covată, un vas lung de lemn.
4. O bătrână păzea covata toată noaptea, la lumina lumânării.
5. Tinerii petreceau până dimineața, ca la un revelion, deși era Postul Crăciunului.
6. Dimineața, un flăcău juca în horă covata cu usturoi, cu lăutari.
7. Usturoiul se împărțea apoi și se păstra la icoană, ca leac și pentru farmece de dragoste.

Ce credeau oamenii despre strigoi

Noaptea de 29 spre 30 noiembrie se mai numea Noaptea Strigoilor, pentru că atunci se credea că strigoii ies în lume. Credința deosebea două feluri de strigoi:

• Strigoii vii erau oameni care, noaptea, își părăseau trupul fără să știe. Se spunea că se nășteau „cu căiță” sau „cu coadă”, adică cu o vertebră în plus. Ieșeau pe horn sau pe ușă, se dădeau de trei ori peste cap și se prefăceau în animale.
• Strigoii morți erau morți care nu ajungeau în lumea de dincolo. Fuseseră strigoi în viață sau nu li se făcuseră rânduielile la înmormântare.

Strigoii călăreau pe melițe, pe butoaie sau pe cozi de mătură. Toată noaptea se băteau la hotare și la răspântii, cu limbile de meliță și cu coasele furate, până cântau cocoșii.

Tot atunci ieșeau și pricolicii, sufletele care își lăsau trupul și luau chip de lup sau de câine. Ajunul și ziua de Sântandrei erau socotite cele mai prielnice pentru ei.

De unde vine cuvântul strigoi

Cuvântul strigoi vine de la strigă, din latinescul striga. La romani, strix era o pasăre de noapte de rău augur, un fel de bufniță. Se credea că e un spirit care suge sângele copiilor.

Numele a rămas în știință. Huhurezul mic, o bufniță care trăiește și la noi, se numește științific Strix aluco.

Ce legătură are Sfântul Andrei cu lupii

În credința populară, 30 noiembrie era o zi a lupului. Pamfile notează că atunci lupul își putea îndoi gâtul țeapăn și devenea mai sprinten, așa că oamenii își păzeau vitele.

Sântandreiul vine după Filipii de toamnă, zile ținute pentru lupi între 12 și 23 noiembrie. Filipul cel Șchiop, numit și Gădinețul Șchiop, se ținea în unele locuri la Ovidenie, în altele chiar la Sântandrei. Stăpânul lupilor era socotit însă Sânpetru de Iarnă.

Cum arată și cum trăiește lupul adevărat afli din fișa lupului de pe Goki.

Cum pui grâul la încolțit de Sfântul Andrei

Grâul se pune la încolțit în seara de 29 noiembrie, iar după cum crește se ghicește cum va fi anul care vine. Ghinoiu scrie că obiceiul se păstrează și azi. Odinioară, grâul se semăna într-o oală de pământ, ca să se vadă cât de bogate vor fi ogoarele.

1. Alege boabe întregi de grâu, bune de semănat.
2. Pune-le într-o farfurie sau într-un ghiveci, cu puțină apă sau cu pământ.
3. Ține vasul în casă, la lumină, și udă-l puțin când se usucă.
4. Urmărește cât de înalt și de des crește până la Anul Nou. În unele locuri, grâul se privește de Crăciun.

Grâul înalt și des însemna un an bogat, iar cel scund și uscat, un an sărac. La fel, bătrânii priveau cerul în această noapte și ghiceau dacă anul va fi ploios sau secetos.

Cum își ghiceau fetele ursitul

Fetele își ghiceau ursitul, adică viitorul soț, din vise și din semne căutate în noaptea de Sfântul Andrei. Cel mai cunoscut obicei e turta de Andrei, notat de Pamfile în fostul județ Covurlui, în jurul Galațiului:

1. Fetele aduceau apă de la fântână ținând-o în gură.
2. Măsurau apa, sarea și făina în aceeași cantitate, cu o coajă de nucă.
3. Coceau turta pe vatră și o mâncau seara, înainte de culcare.
4. Flăcăul care venea în vis să le dea apă era ursitul.

Cu atâta sare, turta le făcea sete, așa că visul cu apă venea aproape de la sine. Mai erau și alte feluri de a ghici:

• un cățel din usturoiul păzit, semănat într-un cocoloș de aluat: după cum încolțea, fata citea semne despre căsătorie;
• un fir de busuioc sub pernă, ca fata să-și viseze ursitul, obicei ținut în ajunul marilor sărbători;
• în unele zone, 41 de boabe de grâu sub pernă: cel care fura grâul în vis urma să fie soțul;
• semne căutate la fântână, la cotețul porcului, la gard sau la poartă: ursitul putea fi tânăr sau bătrân, frumos sau urât, bogat sau sărac.

De ce tocmai noaptea de 29 spre 30 noiembrie?

Noaptea de Sfântul Andrei cade într-un șir de sărbători pe care Ion Ghinoiu îl leagă de un vechi început de an. Iată reperele, așa cum le așază el:

Data	Sărbătoarea	Ce o leagă de Sântandrei
14 noiembrie	Lăsatul secului pentru Postul Crăciunului	Începe postul; în jurul datei se țin Filipii de toamnă, zilele lupilor.
21 noiembrie	Ovidenia	În unele locuri, tot atunci se ținea Filipul cel Șchiop și se privea cerul.
29–30 noiembrie	Noaptea Strigoilor și Sântandreiul	Usturoiul, grâul pus la încolțit, ghicitul ursitului.
6 decembrie	Sânnicoară	Se încheie perioada pe care Ghinoiu o vede ca un an nou străvechi.
1 ianuarie	Anul Nou	Se privește grâul pus la încolțit de Sfântul Andrei.

Potrivit lui Ghinoiu, între 14 noiembrie și 6 decembrie s-ar fi aflat Anul Nou al geto-dacilor. Tot el crede că Sântandrei a fost la început o divinitate veche, peste care s-a suprapus apostolul. Sunt ipoteze ale etnologului, nu fapte dovedite.

Ele explică totuși de ce obiceiurile seamănă cu cele de Anul Nou: ghicitul viitorului, alungarea spiritelor, grija pentru recolta care vine. Chiar și Păzitul Usturoiului era o petrecere ca de revelion.

La românii din Transnistria exista și Bocetul Andreiului. Fetele făceau din cârpe o păpușă numită Andreiu, o așezau pe laviță ca pe un mort și o jeleau. Iar în graiul vechi, luna decembrie se numea îndrea, după numele lui Andrei.

Cine a fost Sfântul Andrei, ocrotitorul României

Sfântul Andrei a fost unul dintre cei doisprezece apostoli ai lui Iisus și fratele lui Simon Petru. Evanghelia după Ioan spune că, ucenic al lui Ioan Botezătorul, l-a urmat primul pe Iisus. Apoi și-a adus fratele, de aceea i se spune „cel întâi chemat”.

Andrei a murit ca mucenic, răstignit la Patras, în Grecia. Istoricul Eusebiu din Cezareea scrie, în secolul al IV-lea, că, potrivit tradiției, lui Andrei i-a revenit Sciția pentru propovăduire.

Rămâne în discuție dacă această Sciția însemna și Dobrogea, pe care geograful Strabon o numea Sciția Mică. Peștera de lângă Ion Corvin, în județul Constanța, e legată de apostol printr-o tradiție. A fost sfințită în 1943, iar mănăstirea din jur s-a construit după 1989.

Ziua de 30 noiembrie a primit treptat locul de azi:

• în 1995, Biserica Ortodoxă Română a trecut-o cu roșu în calendar;
• în februarie 1997, Sfântul Andrei a fost proclamat Ocrotitorul României;
• în 2012, Legea nr. 147 a adăugat 30 noiembrie între zilele libere din Codul muncii.

Așa se face că 30 noiembrie și 1 Decembrie, Ziua Națională, sunt zile libere una după alta. Bisericile care țin calendarul vechi îl sărbătoresc pe Sfântul Andrei pe 13 decembrie. Diferența de 13 zile vine de la trecerea României la calendarul nou.

Dacă vrei să păstrezi un singur obicei, pune grâul la încolțit pe 29 noiembrie seara: până la Anul Nou ai pe masă un ghiveci verde. Iar pentru serile de iarnă care urmează, găsești colinde frumoase de Crăciun pentru copii.