Guramiul Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Guramiul poate trăi în ape sărace în oxigen, pentru că respiră și aer de la suprafață.
• Înotătoarele de pe burtă sunt lungi și subțiri, ca niște fire, și sunt folosite pentru pipăit.
• Masculul construiește un cuib din bule lipite cu salivă, care plutește printre plante.
• Peștele Betta, cunoscut ca „peștele luptător”, face parte din aceeași familie.

Caracteristici

Guramiul cu trei pete are corpul oval, turtit lateral, cu o pată închisă la mijlocul flancului și alta la baza cozii; ochiul este considerat a treia „pată”. Formele de acvariu pot fi albastre, aurii, argintii sau marmorate.

Înotătoarele ventrale s-au transformat în fire lungi, mobile, cu care guramiul atinge obiectele și alți pești. Masculii au înotătoarea de pe spate mai lungă și mai ascuțită.

Obiceiuri și comportamente

Guramii sunt pești liniștiți, care înoată încet printre plante. Urcă des la suprafață ca să ia o gură de aer.

Masculii pot deveni teritoriali în perioada de reproducere și urmăresc alți masculi. De aceea, un acvariu cu plante dese și ascunzători îi ajută să trăiască în pace.

Habitat și distribuție geografică

Guramiul cu trei pete trăiește natural în Asia de Sud-Est: în bazinul Mekongului, Thailanda, Malaysia și Indonezia. Alte specii de gurami trăiesc din India până în Borneo.

Preferă apele calde și lente, cu multă vegetație: mlaștini, canale, orezării și bălți. Organul labirint îi permite să supraviețuiască în ape cu puțin oxigen, unde alți pești s-ar sufoca.

Dietă și metode de hrănire

Guramii mănâncă insecte mici, larve de țânțari, zooplancton și alge. Unele specii pot „scuipa” jeturi de apă după insectele de deasupra apei.

În acvariu primesc fulgi pentru pești tropicali, completați cu hrană vie sau congelată. Prin larvele de țânțari consumate, ajută la controlul acestor insecte în natură.

Reproducere și ciclu de viață

Masculul construiește la suprafață un cuib din bule de aer lipite cu salivă. Apoi curtează femela, o înconjoară cu corpul și icrele fecundate urcă în cuib.

Masculul păzește cuibul și pune înapoi icrele căzute. După câteva zile, puii încep să înoate singuri. Acest comportament seamănă cu cel al peștelui Betta.

Nume și istorie

Numele „gurami” vine din limba malaeză. Numele de gen Trichopodus înseamnă „picior ca firul de păr”, după înotătoarele ventrale subțiri.

Din aceeași familie fac parte guramiul pitic (Trichogaster lalius), guramiul perlat (Trichopodus leerii) și guramiul gigant, crescut în Asia pentru carne.

Stare de conservare și amenințări

Speciile comune de gurami sunt evaluate cu risc scăzut (LC) și sunt crescute în număr mare pentru acvaristică. Unele specii sălbatice cu areal mic sunt afectate de secarea mlaștinilor și de plantațiile de palmier de ulei.

Guramii din comerț provin aproape toți din crescătorii. Sunt animale de companie potrivite pentru acvarii plantate.