Testiculele bărbaților atârnă sub trupurile lor, deoarece sperma moare la temperatura corpului.
Fiind "afară", temperatura este mai mică cu 2-3 grade.
De ce isi arunca sau bate iepurele din picioare?
Goki.ro
Iepurele își lovește sau bate din picioarele din spate (comportament numit „tropăit”) din mai multe motive, în principal legate de comunicare și instinctul de supraviețuire. Iată cauzele principale:
Semn de alarmă:
În sălbăticie, iepurii tropăie pentru a-i avertiza pe ceilalți membri ai grupului despre un pericol (prezența unui prădător, un zgomot suspect etc.). Acest sunet puternic este ușor de detectat și transmite rapid informația.
Frică sau stres:
Iepurii domestici păstrează acest instinct. Dacă se simt amenințați (de ex., un zgomot puternic, o mișcare bruscă), pot tropăi pentru a exprima neliniștea sau a încerca să sperie „pericolul”.
Comunicare socială:
Uneori, tropăiala este folosită pentru a atrage atenția sau a exprima nemulțumirea (de ex., dacă sunt nemulțumiți de mâncare, de interacțiunea cu stăpânul sau de un alt animal din casă).
Teritorialitate:
Rareori, tropăiala poate semnala dominanță sau demarcare a teritoriului, mai ales în prezența altor iepuri.
Durere sau boală:
În cazuri extreme, un iepure bolnav sau rănit poate tropăi din disconfort. Dacă comportamentul este persistent și însoțit de alte simptome (lipsă de apetit, letargie), este necesar un control veterinar.
În mediu domestic: Deși nu sunt expuși la prădători, iepurii păstrează aceste instincte. Tropăiala poate fi o reacție la stimuli neașteptați (ex.: aspiratorul, animale necunoscute) sau o modalitate de a exprima emoții puternice. Este important să se identifice sursa stresului și să se asigure un mediu liniștit pentru animal.
Semn de alarmă:
În sălbăticie, iepurii tropăie pentru a-i avertiza pe ceilalți membri ai grupului despre un pericol (prezența unui prădător, un zgomot suspect etc.). Acest sunet puternic este ușor de detectat și transmite rapid informația.
Frică sau stres:
Iepurii domestici păstrează acest instinct. Dacă se simt amenințați (de ex., un zgomot puternic, o mișcare bruscă), pot tropăi pentru a exprima neliniștea sau a încerca să sperie „pericolul”.
Comunicare socială:
Uneori, tropăiala este folosită pentru a atrage atenția sau a exprima nemulțumirea (de ex., dacă sunt nemulțumiți de mâncare, de interacțiunea cu stăpânul sau de un alt animal din casă).
Teritorialitate:
Rareori, tropăiala poate semnala dominanță sau demarcare a teritoriului, mai ales în prezența altor iepuri.
Durere sau boală:
În cazuri extreme, un iepure bolnav sau rănit poate tropăi din disconfort. Dacă comportamentul este persistent și însoțit de alte simptome (lipsă de apetit, letargie), este necesar un control veterinar.
În mediu domestic: Deși nu sunt expuși la prădători, iepurii păstrează aceste instincte. Tropăiala poate fi o reacție la stimuli neașteptați (ex.: aspiratorul, animale necunoscute) sau o modalitate de a exprima emoții puternice. Este important să se identifice sursa stresului și să se asigure un mediu liniștit pentru animal.
Interesant
7
Mai multe curiozități
Descoperă categoriile de informații din care face parte această..Descoperă alte lucruri interesante care sunt citite in acest moment
O caisă de mărime medie (aproximativ 30 de grame) conține aproximativ 20 de calorii.
În septembrie 2009, 5391 de persoane au participat la obținerea recordului mondial Guiness pentru multitudinea oamenilor care au desenat simultan cu creta.
Acest lucru a fost realizat pentru a evidentia grija asupra mediului.
De-a lungul istoriei, unii regi au devenit eroi naționali datorită contribuțiilor lor în lupte, reforme sau apărarea țării. Printre cei mai faimoși se numără:
1. Ștefan cel Mare (România): A fost un apărător al creștinătății, luptând împotriva otomanilor și păstrând independența Moldovei.
2. Richard Inimă de Leu (Anglia): Celebru pentru participarea la Cruciade, fiind un simbol al cavalerismului.
3. Gustav al II-lea Adolf (Suedia): A modernizat armata suedeză și a transformat Suedia într-o mare putere europeană.
4. Jan III Sobieski (Polonia): A condus victoria polonezilor împotriva otomanilor în Bătălia de la Viena (1683).
5. George Washington (SUA): Deși nu a fost rege, a fost primul președinte și conducătorul Războiului de Independență al SUA.
Aceste figuri sunt venerate în țările lor pentru contribuțiile lor decisive în momente cruciale ale istoriei.
Recordul mondial pentru cel mai lung sărut a fost stabilit în 2013, în Thailanda, de către un cuplu care s-a sărutat timp de 58 ore, 35 minute și 58 secunde.
Competiția a fost organizată de Guinness World Records și a impus reguli stricte, printre care interdicția de a se despărți sau de a lua pauze, chiar și pentru mersul la toaletă. Participanții au demonstrat nu doar o rezistență fizică extraordinară, ci și o conexiune emoțională puternică.
Un alpinist arde in medie 20.000 de calorii in ziua ascensiunii muntelui si o medie de 10.000 pe zi pe restul urcarii.
Cel mai longeviv rege din istorie, în ceea ce privește durata domniei, a fost Ludovic al XIV-lea al Franței, care a domnit timp de 72 de ani și 110 zile (1643-1715). Supranumit "Regele Soare", el a preluat tronul la vârsta de doar cinci ani și a condus Franța până la moartea sa.
În epoca modernă, cel mai longeviv monarh a fost Regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei, care a domnit timp de 70 de ani și 126 de zile (1946-2016).
În ceea ce privește reginele, Elisabeta a II-a a Marii Britanii a fost monarhul britanic cu cea mai lungă domnie, de 70 de ani și 214 zile (1952-2022).
Longevitatea acestor regi le-a permis să-și lase o amprentă semnificativă asupra istoriei și să influențeze generații întregi.
Există aproximativ 280.000 mori de vânt în fermele din Africa de Sud, al doilea ca număr dupa Australia.
Un nou-născut are aproximativ 300 de oase, comparativ cu 206 la un adult. Aceasta se întâmplă deoarece multe dintre oasele bebelușului sunt cartilaje moi care permit o mai mare flexibilitate, esențială pentru procesul de naștere.
De exemplu, craniul unui nou-născut nu este complet osificat, având fontanele – zone moi care permit capului să se adapteze canalului de naștere. Pe măsură ce copilul crește, aceste cartilaje încep să se sudeze, un proces care durează până în adolescență.
Oasele bebelușului sunt și mai elastice decât cele ale unui adult, ceea ce le oferă o mai mare protecție împotriva fracturilor. Această flexibilitate dispare treptat, oasele devenind mai dure odată cu depozitarea de calciu.
Acest fenomen subliniază cât de uimitoare este adaptarea corpului uman în primele etape de viață.
