Politistul imbracat in Batman

Clementinele sunt fructe versatile, care pot fi utilizate într-o varietate de preparate culinare, atât dulci, cât și sărate.

• Deserturi: Clementinele sunt delicioase consumate proaspete, dar pot fi folosite și în prăjituri, tarte, salate de fructe, înghețată, sorbet, smoothie-uri și alte deserturi.
• Gemuri și marmelade: Clementinele pot fi folosite pentru a prepara gemuri și marmelade delicioase, cu o aromă intensă și o textură fină.
• Sucuri și băuturi: Clementinele pot fi stoarse pentru a obține un suc natural răcoritor, sau pot fi adăugate în cocktailuri, limonade și alte băuturi.
• Preparate sărate: Clementinele pot fi adăugate în salate, sosuri pentru carne, chutney-uri și alte preparate sărate, pentru a adăuga o notă de dulce-acrișoară.

Coaja de clementină poate fi, de asemenea, utilizată pentru a aromatiza diverse preparate, cum ar fi prăjituri, biscuiți, ceaiuri sau lichioruri.

Da, în multe culturi consumul de fructe de soc este însoțit de superstiții.

Superstiții populare:

• În unele zone din Europa, se credea că cine bea ceai de soc în timpul unei lunii pline își va îmbunătăți intuiția.
• Se spunea că fructele de soc consumate toamna protejează împotriva vrăjilor și farmecelor.
• În mitologia nordică, socul era asociat cu zeița Freya, iar arderea sa era considerată un sacrilegiu.

Deși multe dintre aceste credințe nu au baze științifice, ele au contribuit la aura de mister a acestei plante.

Carambola este un fruct alungit, având între 5 și 15 cm lungime. Coaja este subțire, netedă și cerată, având o culoare verzuie când fructul nu este copt și galben-aurie la maturitate. Are cinci creste longitudinale, ceea ce îi conferă aspectul de stea când este secționată transversal.

Gustul variază în funcție de maturitate. Fructele necoapte au un gust acrișor, asemănător merelor verzi și citricelor, în timp ce fructele coapte sunt dulci, cu note de struguri și mere. Datorită echilibrului dintre dulce și acru, este un fruct apreciat atât în preparate dulci, cât și în cele sărate.

Elvețieni au dat vina odata pe celebra cometă a lui Halley pentru tot ceea ce s-a întâmplat în Elveția.

Ei au dat vina pe cometa pentru boală, cutremur, naștere de animale cu două capete.

Din punct de vedere botanic, castravetele este un fruct, nu o legumă. Un fruct se dezvoltă din floarea plantei și conține semințe, în timp ce o legumă este orice altă parte comestibilă a plantei (rădăcină, tulpină, frunze). Castravetele se formează din floarea plantei Cucumis sativus și conține semințe, îndeplinind astfel criteriile pentru a fi clasificat ca fruct.

Totuși în bucătărie castravetele este folosit preponderant ca legumă, în preparate sărate, nu dulci. Această clasificare culinară este bazată pe gust și utilizare, nu pe criterii științifice. Această distincție între clasificarea botanică și cea culinară este comună pentru multe fructe care sunt adesea considerate legume (ex: roșii, ardei, vinete).

Berea se clasifică în principal în două categorii: lager și ale, diferențiate prin tipul de drojdie folosit și temperatura de fermentare.

Lager se fermentează la temperaturi scăzute cu drojdii de tip Saccharomyces pastorianus, rezultând o băutură cu gust curat și răcoritor. Exemple includ Pilsner, Helles și Dunkel.

Ale se fermentează la temperaturi mai ridicate cu drojdii de tip Saccharomyces cerevisiae, având arome mai complexe și fructate. Tipuri de ale includ Pale Ale, India Pale Ale (IPA), Stout și Porter.

Diferențele dintre aceste tipuri de bere se manifestă în profilul aromatic, culoare și conținutul de alcool. De exemplu, Stout este o bere neagră, cu arome de cafea și ciocolată, în timp ce Pilsner este o bere blondă, cu gust amar și note florale.

Este posibil ca romanii să fi inventat burgerul, numit Isicia Omentata, în urmă cu peste 1.500 de ani, care era făcut cu carne tocată, piper, vin, nuci de pin și un sos bogat pe bază de pește numit garum.

Romanii au introdus, de asemenea, primele restaurante de tip fast-food, numite Thermopolium, care vindeau mâncăruri fierbinți gata de consum.

Legislația germană prevede pierderea cetățeniei în anumite circumstanțe specifice.

Un cetățean german își poate pierde cetățenia dacă:

• Obține voluntar cetățenia altui stat (fără aprobare prealabilă).
• Se alătură armatei unui alt stat fără permisiune.
• Participă la acțiuni împotriva statului german.

Legea este menită să protejeze interesele naționale și să prevină dubla loialitate.