Morunul Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Cel mai mare morun acceptat de cercetători a fost prins în 1827, pe Volga: 7,2 m și 1571 kg.
• Morunul nu are solzi obișnuiți, ci cinci rânduri de plăci osoase pe corp.
• O femelă devine matură abia după 15–20 de ani.
• Icrele de morun, numite „caviar beluga”, sunt printre cele mai scumpe alimente din lume.

Caracteristici

Morunul are corpul masiv și alungit, cenușiu-închis pe spate și alb pe burtă. Capul este relativ mic, cu botul scurt și ascuțit și gura mare, în formă de semilună, așezată dedesubt.

Sub bot are patru mustăți turtite. Nu are solzi obișnuiți: pe corp are cinci rânduri de plăci osoase, numite scuturi. Scheletul este în mare parte din cartilaj, ca la toți sturionii.

Obiceiuri și comportamente

Morunul petrece anii de creștere în Marea Neagră, unde vânează pești. Când devine matur, după mulți ani, pornește spre gura Dunării.

Unii moruni intră în fluviu primăvara, alții toamna și iernează în fluviu. Urcă împotriva curentului sute de kilometri, până la zonele adânci cu fund de pietriș, unde își depun icrele. Apoi se întorc în mare.

Habitat și distribuție geografică

Morunul trăiește în Marea Neagră și Marea Caspică și urcă pe fluviile care se varsă în ele: Dunărea, Volga, Ural. Odinioară trăia și în Marea Adriatică.

Pe Dunăre urca în trecut până în Ungaria și chiar pe afluenți precum Tisa și Mureș. Astăzi, barajele de la Porțile de Fier îl opresc. Prin Delta Dunării trece în drumul spre zonele de reproducere.

Dietă și metode de hrănire

Morunul este un prădător. Adulții mănâncă mai ales pești, precum scrumbii, hamsii, guvizi și alți pești mici și mijlocii, dar și crustacee.

Puii mănâncă la început larve de insecte și crustacee mici. În timpul migrației pe fluviu, adulții mănâncă puțin.

Reproducere și ciclu de viață

Morunul se înmulțește foarte încet. Femelele devin mature abia după 15–20 de ani și nu depun icre în fiecare an.

Icrele sunt depuse primăvara, la adâncimi de 8–20 m, pe fundul de pietriș și argilă al fluviului, unde curentul este puternic. Puii coboară apoi spre mare. Această maturizare târzie face specia foarte vulnerabilă la pescuit.

Nume și istorie

Numele „morun” este folosit de mult timp de pescarii români. Numele științific Huso huso vine din latină, iar în multe limbi peștele se numește „beluga”, din rusă, unde înseamnă aproximativ „cel alb”.

Morunul face parte din familia sturionilor, pești care există de peste o sută de milioane de ani. Nu are legătură cu balena albă numită tot beluga.

Stare de conservare și amenințări

Morunul este critic periclitat (CR). Pescuitul excesiv pentru icrele negre, braconajul și barajele care blochează drumul spre zonele de reproducere au redus foarte mult populațiile.

În România, pescuitul comercial al sturionilor sălbatici este interzis de mai mulți ani, iar puii crescuți în ferme sunt lansați în Dunăre pentru refacerea populației. Comerțul internațional cu produse de morun este controlat prin convenția CITES. Este unul dintre cele mai cunoscute animale pe cale de dispariție din România.