Ploșnița asiatică Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Ploșnița asiatică nu înțeapă oamenii și nu transmite boli.
• O femelă poate depune până la 400 de ouă în viața ei.
• Iarna, sute de ploșnițe se pot aduna în același pod sau tocul ferestrei.
• Antenele au inele albe, după care o deosebești de ploșnițele locale.

Caracteristici

Ploșnița asiatică are corpul turtit, lat cât e de lung, în formă de scut. Culoarea este maro, marmorată cu pete mai deschise și mai închise.

Antenele au inele albe, iar marginile abdomenului au benzi alternative deschise și închise. Puii, numiți nimfe, sunt mai rotunzi și au culori mai vii, cu roșu și negru.

Obiceiuri și comportamente

Vara trăiește în livezi, culturi și grădini, unde înțeapă fructele și semințele. Toamna, când zilele se răcesc, adulții zboară spre clădiri și caută crăpături pe unde să intre.

În case stau inactive iarna, în poduri, după rame sau în pereți. În zilele calde de iarnă sau primăvara se trezesc și apar pe geamuri. Când sunt strivite sau speriate, eliberează un miros puternic.

Habitat și distribuție geografică

Specia este originară din China, Japonia, Coreea și Taiwan. A fost dusă accidental în Statele Unite în anii 1990 și în Europa, prin transporturile de mărfuri.

În ultimii ani s-a răspândit și în România, mai ales în orașe și în zonele cu livezi și vii. Face parte din insectele pe care le întâlnești cel mai des în casă toamna.

Dietă și metode de hrănire

Ploșnița asiatică se hrănește cu seva plantelor. Înțeapă fructe precum merele, perele, piersicile și strugurii, dar și porumbul, soia și legumele.

Înțepăturile lasă pete și deformări pe fructe, care nu mai pot fi vândute. De aceea, specia produce pagube mari în agricultură. Este rudă cu ploșnița de pat, dar nu se hrănește cu sânge.

Reproducere și ciclu de viață

Femela depune ouăle în grupuri de circa 28, pe partea de jos a frunzelor. Ouăle sunt verzi-deschis și devin albe.

Din ele ies nimfe, care năpârlesc de cinci ori până devin adulți, în circa 35–45 de zile pe vreme caldă. În regiunile calde pot exista mai multe generații pe an.

Nume și istorie

Numele științific Halyomorpha halys a fost dat în secolul XIX. Numele englezesc „stink bug” înseamnă „gândacul care pute”, după mirosul eliberat de glande.

Mirosul seamănă, după unii oameni, cu cel de coriandru. Același tip de substanțe sunt folosite de ploșnițe și pentru a comunica între ele.

Stare de conservare și amenințări

Ploșnița asiatică este o specie invazivă și un dăunător important în livezi. Cercetătorii testează viespi parazite din Asia, care îi atacă ouăle, ca metodă naturală de control.

Acasă, cea mai bună metodă este să astupi crăpăturile din jurul geamurilor și ușilor și să pui plase. Ploșnițele din casă pot fi strânse cu aspiratorul sau scoase afară, fără să fie strivite.