Miriapodul Informații interesante și curiozități

Curiozități și fapte fascinante

• Numele englezesc „millipede” înseamnă „o mie de picioare”, dar până în 2021 nu se cunoștea niciun miriapod cu atâtea.
• În 2021 a fost descris în Australia un miriapod cu 1306 picioare, Eumillipes persephone.
• Miriapozii nu au venin și nu mușcă oamenii, spre deosebire de scolopendre.
• Unele specii strălucesc în întuneric sau eliberează substanțe care miros a migdale amare.

Caracteristici

Miriapozii au corpul lung, cilindric sau turtit, acoperit cu un înveliș tare. Pe majoritatea segmentelor au câte două perechi de picioare scurte, de unde vine numele științific de diplopode, „cu picioare duble”.

Capul are o pereche de antene scurte. Culoarea variază: maro, negru, cenușiu, dar și roșu sau galben la speciile tropicale. Odată cu năpârlirile, adaugă noi segmente și picioare.

Obiceiuri și comportamente

Miriapozii se mișcă încet, cu valuri care trec prin șirul de picioare. Sunt activi mai ales noaptea și pe vreme umedă, pentru că se usucă ușor.

Când sunt atinși, se rulează în spirală, apărându-și partea moale de dedesubt. Multe specii au glande care eliberează un lichid neplăcut, care poate păta pielea, dar nu este periculos dacă te speli pe mâini.

Habitat și distribuție geografică

Miriapozii trăiesc pe toate continentele, cu excepția Antarcticii, de la păduri tropicale la peșteri și grădini. Există peste 12.000 de specii cunoscute.

În România sunt comuni în păduri, sub frunze și bușteni, în grădini și uneori în pivnițe umede. Fac parte din nevertebrate și artropode.

Dietă și metode de hrănire

Miriapozii se hrănesc mai ales cu frunze moarte, lemn putred și ciuperci. Mărunțesc resturile vegetale și ajută la formarea humusului, stratul fertil al solului.

Câteva specii mănâncă și rădăcini sau plante tinere și pot face mici pagube în grădini și sere. Sunt hrană pentru multe animale mici din pădure.

Reproducere și ciclu de viață

Masculii transferă spermatozoizii cu ajutorul unor picioare modificate. Femela depune ouăle în sol, uneori într-un mic cuib din pământ și excremente.

Din ou iese un pui cu puține segmente și doar câteva perechi de picioare. La fiecare năpârlire primește segmente și picioare noi, până devine adult, după unul sau mai mulți ani.

Nume și istorie

Numele „miriapod” vine din grecescul „myrias” (zece mii) și „pous” (picior). În sens larg, grupul miriapodelor cuprinde atât diplopodele, cât și chilopodele, precum scolopendra.

Diferența se vede ușor: diplopodele au două perechi de picioare pe segment, sunt lente și nu au venin, iar chilopodele au o singură pereche pe segment, sunt rapide și au clești veninoși.

Stare de conservare și amenințări

Majoritatea speciilor de miriapozi nu au fost evaluate. Unele specii care trăiesc în peșteri sau pe suprafețe mici sunt vulnerabile la distrugerea habitatului.

În grădini, miriapozii sunt folositori, pentru că transformă resturile vegetale în sol. Păstrarea frunzarului și a lemnului mort îi ajută. Dacă intră în casă, pot fi duși afară, unde au umezeala de care au nevoie.