Am fost o fetiţă tare cuminte. Toţi erau mai mari decât mine. Mă jucam
singură. Mă sfiam de toţi. Uneori cântam. Alteori priveam gâzele,
păsările, când se topeau zăpezile.
Ştiu că în om şi în viaţă este o mare parte de banalitate. Şi vă
mărturisesc că dacă uneori o tolerez în om şi o îndur în viaţă,
niciodată însă n-o sufăr în poezie.
