Manon şi Des Grieux

Manon şi Des Grieux, de George Topirceanu

Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete.

El stă cuprins de-o presimţire gravă.

Cerşindu-i mut o clipă de zăbavă.

Sărută braţul zâmbitoarei fete.

 

- Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă...

Atât şopti, cu faţa la perete,

Căci se temea acum să nu-l îmbete

Ameţitoarea ochilor otravă.

 

Şi ea s-a dus... În clipa asta mare

I-a aruncat din prag o sărutare

Şi n-a-nţeles durerea-i fără nume...

 

O, tu cea mai nebună dintre toate,

Manon, Manon! de ce-ai lăsat pe lume

Atâtea zeci de mii de strănepoate!...

Reclama
Răvaş, puică Vasile Alecsandri
“Răvaş, puică, răvaş, dragă, Nu-ţi pară lucru de şagă. Răvaş de la ...
Trebuie să primesc o veste Grigore Vieru
Trebuia să primesc o veste frumoasă, Dar a fost înzăpezit drumul Pe care ...
Crizantemele Emilia Plugaru
Un apus e lumina cea sfântă... Răsăritul oricum va veni Şi atunci când va fi ...
Vin’, iubito George Topirceanu
Prin dumbravă se strecoară Vânt de vară, Şi cocorii, şir pribeag, În adânc ...
Reclama