Manon şi Des Grieux

Manon şi Des Grieux, de George Topirceanu

Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete.

El stă cuprins de-o presimţire gravă.

Cerşindu-i mut o clipă de zăbavă.

Sărută braţul zâmbitoarei fete.

 

- Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă...

Atât şopti, cu faţa la perete,

Căci se temea acum să nu-l îmbete

Ameţitoarea ochilor otravă.

 

Şi ea s-a dus... În clipa asta mare

I-a aruncat din prag o sărutare

Şi n-a-nţeles durerea-i fără nume...

 

O, tu cea mai nebună dintre toate,

Manon, Manon! de ce-ai lăsat pe lume

Atâtea zeci de mii de strănepoate!...

Reclama
Joc Ana Blandiana
Uite, ploaia coase Cerul de pământ Cu fir de mătase Răsucit de ...
Noapte de mai George Topirceanu
Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete. El stă cuprins de-o presimţire ...
Moş Ene Emilia Plugaru
A venit Moş Ene Lângă perna mea: - Dormi, adormi copile, Eu te voi ...
Veac de tăcere Adrian Păunescu
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "dacă" Am să fug cu tine-n munte să ...
Reclama