Manon şi Des Grieux

Manon şi Des Grieux, de George Topirceanu

Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete.

El stă cuprins de-o presimţire gravă.

Cerşindu-i mut o clipă de zăbavă.

Sărută braţul zâmbitoarei fete.

 

- Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă...

Atât şopti, cu faţa la perete,

Căci se temea acum să nu-l îmbete

Ameţitoarea ochilor otravă.

 

Şi ea s-a dus... În clipa asta mare

I-a aruncat din prag o sărutare

Şi n-a-nţeles durerea-i fără nume...

 

O, tu cea mai nebună dintre toate,

Manon, Manon! de ce-ai lăsat pe lume

Atâtea zeci de mii de strănepoate!...

Reclama
Poveste de omăt Otilia Cazimir
Tu nu ştii... A fost odată O căsuţă fermecată Şi-n căsuţă-o fată ...
Unde să pleci Adrian Păunescu
Află şi-nvaţă Acest refren: Până la moarte, N-ai nici un ...
Dintre sute de catarge Mihai Eminescu
Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge Vânturile, ...
La o artistă - Ca a nopţii poezie Mihai Eminescu
Ca a nopţii poezie, Cu-ntunericul talar, Când se-mbină, se-mlădie C-un glas ...
Reclama