Manon şi Des Grieux

Manon şi Des Grieux, de George Topirceanu

Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete.

El stă cuprins de-o presimţire gravă.

Cerşindu-i mut o clipă de zăbavă.

Sărută braţul zâmbitoarei fete.

 

- Sunt trist, Manon: mi-e inima bolnavă...

Atât şopti, cu faţa la perete,

Căci se temea acum să nu-l îmbete

Ameţitoarea ochilor otravă.

 

Şi ea s-a dus... În clipa asta mare

I-a aruncat din prag o sărutare

Şi n-a-nţeles durerea-i fără nume...

 

O, tu cea mai nebună dintre toate,

Manon, Manon! de ce-ai lăsat pe lume

Atâtea zeci de mii de strănepoate!...

Reclama
Trenul cel cu nepoţei Emilia Plugaru
Un trenuţ pe şine zboară, E Vacanţă Mare-n ţară. Trenu-i plin cu ...
Joc Ana Blandiana
Uite, ploaia coase Cerul de pământ Cu fir de mătase Răsucit de ...
Gândăcelul Emilia Plugaru
Un gândăcel e mititel, Dar gândăcelului îi pare Că lumea-i doar cât vede ...
Noapte de mai George Topirceanu
Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete. El stă cuprins de-o presimţire ...
Reclama