Poezii de Nichita Stănescu

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi

şi ţi-aş săruta talpa piciorului,

nu-i aşa că ai şchiopăta ...

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ...

Pagina Poezii Nichita Stănescu a fost marcata de un moderator ca incompleta, pe motivul Prea putine poezii de Nichita Stănescu si va fi revizuita si imbunatatita in curand.
Sustine-ne cu un LIKE

Despre Nichita Stănescu

Considerat unul dintre cei mai de seama scriitori pe care i-a avut limba romana, Nichita Stanescu, pe numele sau complet Nichita Hristea Stanescu, se naste in Ploiesti judetul Prahova in data de 31 Martie 1933.

Insusi criticii literari Alexandru Condeescu si Eugen Simion l-au admirat ca fiind un poet de o amplitudine, profunzime si intensitate remarcabile.

Dupa liceul "Sfintii Petru si Pavel" din Ploiesti, urmeaza cursurile Facultatii de Filologie din cadrul Universitatii din Bucuresti.

De-a lungul vietii sale are legaturi romantice, unele din ele finalizandu-se cu casatorie cu: Magdalena Petrescu, Doina Ciurea, Gabriela Melinescu, iar in final, in 1982 se casatoreste cu Todorita Tarata.

Printre numeroasele opere ale poetului se numara "Epica Magna", "Opere Imperfecte", "Clar de Inima", "Rosu Vertical", "Strigarea Numelui" si foarte multe altele.

Marele scriitor, poet si eseist se stinge din viata in noaptea dinspre 12 spre 13 Decembrie 1983 la spitalul Fundeni, unde ajunsese cu doi ani in urma din cauza unor crize hepatice.

Legături externe:
- Wikipedia

Un păianjen, ca un neg, Umblă lung, în şase peri. Abia-l vezi şi e întreg Cu nevoi şi cu ...