Emoţie de toamnă

Emoţie de toamnă, de Nichita Stănescu

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

 

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

 

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,

iau cuvintele şi le-nec în mare.

Şuier luna şi o răsar şi o prefac

într-o dragoste mare.

Reclama
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi şi ţi-aş săruta talpa piciorului, nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după ...
Reclama
Poem Nichita Stănescu
Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi şi ţi-aş săruta talpa piciorului, nu-i aşa ...
Dintre sute de catarge Mihai Eminescu
Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge Vânturile, ...
Un imn preasfintei gramatice George Coşbuc
Te salut pe tine, - articol cauzal şi omogen, Indirect contras în fraza cu subiectul ...
Crizantemele Emilia Plugaru
Un apus e lumina cea sfântă... Răsăritul oricum va veni Şi atunci când va fi ...
Reclama