Emoţie de toamnă

Emoţie de toamnă, de Nichita Stănescu

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,

cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

 

Mă tem că n-am să te mai văd, uneori,

că or să-mi crească aripi ascuţite până la nori,

că ai să te ascunzi într-un ochi străin,

şi el o să se-nchidă cu-o frunză de pelin.

 

Şi-atunci mă apropii de pietre şi tac,

iau cuvintele şi le-nec în mare.

Şuier luna şi o răsar şi o prefac

într-o dragoste mare.

Reclama
Atât de fragedă... Mihai Eminescu
Atât de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un înger dintre ...
Crizantemele Emilia Plugaru
Un apus e lumina cea sfântă... Răsăritul oricum va veni Şi atunci când va fi ...
Infernul George Topirceanu
“Allor si mosse, ed io gli tenni dietro." Dante ... Trudit apoi, m-am ...
Lasă-mi, toamnă Ana Blandiana
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi, Uite, ochii mei ţi-i dau. Ieri spre seară-n vântul ...
Reclama