Crizantemele

Crizantemele, de Emilia Plugaru

Un apus e lumina cea sfântă...

Răsăritul oricum va veni

Şi atunci când va fi primăvară

Liliacul oricum va-nflori...

Să zburăm către stele ne naştem

Şi trăim zi de zi pe Pământ...

Toamna-şi cântă romanţa în ploaie

Când cocorii se duc rând pe rând...

Fericirea - o pasăre rară.

Doar iubind respirăm şi trăim.

Ce noroc, ce izbândă, iubito,

Pân-la stele alături să fim.

Ce noroc, ce izbândă, iubito,

Căci frumoasă ai fost şi vei fi.

Tu eşti - eu, eu sunt - tu şi nimeni

Nu ne poate în veci despărţi.

A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ...

Fericit va fi cine va lua copiii lor din faşă şi va zdrobi capul lor de pietrele ...

În vale văd căscioara cu streşină de brad; Aud, târziu prin noapte, pâraiele ce ...

Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete. El stă cuprins de-o presimţire ...