Acasă
V-aţi dus demult prin lume
Copii frumoşi, cuminţi,
Luând cu voi tristeţea
Şi dorul de părinţi.
Şi visul spre o lume
Mai blândă, mai frumoasă...
Vă întrebaţi întruna:
- Ce o mai fi pe-acasă?
Ce face oare mama?
Dar tata ce mai face?
Cum o mai fi prin ţară?
E linişte, e pace?
Acasă... ce frumos,
Ce minunat cuvânt.
Acasă-i un meleag,
Acasă-i un Pământ,
Cu rod de miere dulce,
Cu iz de primăvară.
E tot ce aţi zărit
Cândva întâia oară.
Acum, prea poate viaţa-i
Mai lină, mai cuminte,
Dar vatra mamei, caldă,
Mereu o ţineţi minte.
Căci nicăieri pe glob
Nu-i zarea mai albastră
Şi nici o alta glie
Nu este mai a voastră.
De-ar fi să ardă ţara
Voi toţi veţi fi soldaţi...
La bine şi la rău
Alăturea de fraţi.
Şi iar pe drum, pe drum...
Lăsând un cer senin,
O primăvară caldă
Cu păsări care vin...
Ah, Doamne, dorul, dorul
Ce mult vă mai apasă.
Orfană, rădăcina,
Se stinge-ncet... acasă...
