Acasă

V-aţi dus demult prin lume

Copii frumoşi, cuminţi,

Luând cu voi tristeţea

Şi dorul de părinţi.

Şi visul spre o lume

Mai blândă, mai frumoasă...

Vă întrebaţi întruna:

- Ce o mai fi pe-acasă?

Ce face oare mama?

Dar tata ce mai face?

Cum o mai fi prin ţară?

E linişte, e pace?

Acasă... ce frumos,

Ce minunat cuvânt.

Acasă-i un meleag,

Acasă-i un Pământ,

Cu rod de miere dulce,

Cu iz de primăvară.

E tot ce aţi zărit

Cândva întâia oară.

Acum, prea poate viaţa-i

Mai lină, mai cuminte,

Dar vatra mamei, caldă,

Mereu o ţineţi minte.

Căci nicăieri pe glob

Nu-i zarea mai albastră

Şi nici o alta glie

Nu este mai a voastră.

De-ar fi să ardă ţara

Voi toţi veţi fi soldaţi...

La bine şi la rău

Alăturea de fraţi.

Şi iar pe drum, pe drum...

Lăsând un cer senin,

O primăvară caldă

Cu păsări care vin...

Ah, Doamne, dorul, dorul

Ce mult vă mai apasă.

Orfană, rădăcina,

Se stinge-ncet... acasă...