Păpădia-paraşută

Păpădia-paraşută, de Emilia Plugaru

Obosită rău de tot,

Furnicuţa s-a oprit

Pe un fir de păpădie

Şi un pic a aţipit.

Bate-un vântuleţ şăgalnic,

Păpădia-ncetişor

Se dă huţa: na, ni, na,

Furnicuţo, somn uşor.

Se trezeşte furnicuţa:

- Ce de bine e să stai

Să priveşti spre cerul larg

Când afară-i luna mai.

Deodată, furnicuţa

Observă că zboară-n sus.

Firul cel de păpădie

De la locul lui s-a smuls.

- Furnicuţo, ţin-te bine

Cu lăbuţele de mine,

Căci zburăm acum pe ruta

Cer-Pământ... cu paraşuta.

Îţi mulţumim, măicuţă pentru un tată bun, Atât de bun cum altul nu este pe ...

Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "dacă" Am să fug cu tine-n munte să ...

Prin dumbravă se strecoară Vânt de vară, Şi cocorii, şir pribeag, În adânc ...

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele ...