Păpădia-paraşută

Păpădia-paraşută, de Emilia Plugaru

Obosită rău de tot,

Furnicuţa s-a oprit

Pe un fir de păpădie

Şi un pic a aţipit.

Bate-un vântuleţ şăgalnic,

Păpădia-ncetişor

Se dă huţa: na, ni, na,

Furnicuţo, somn uşor.

Se trezeşte furnicuţa:

- Ce de bine e să stai

Să priveşti spre cerul larg

Când afară-i luna mai.

Deodată, furnicuţa

Observă că zboară-n sus.

Firul cel de păpădie

De la locul lui s-a smuls.

- Furnicuţo, ţin-te bine

Cu lăbuţele de mine,

Căci zburăm acum pe ruta

Cer-Pământ... cu paraşuta.

Când înfăptuiam ceva, ceea ce înfăptuiam era luat la figurat, când nu ...

V-aţi dus demult prin lume Copii frumoşi, cuminţi, Luând cu voi tristeţea Şi ...

Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge Vânturile, ...

Ţara mea e roşul care A stropit ţărâna gliei Ca să crească galben ...