Trenul cel cu nepoţei

Trenul cel cu nepoţei, de Emilia Plugaru

Un trenuţ pe şine zboară,

E Vacanţă Mare-n ţară.

Trenu-i plin cu nepoţei

Care pleacă la bunei.

Uite-un moş cu mustăcioară,

De o oră stă în gară,

Îşi aşteaptă nepoţelul.

Iată-l, vine, mititelul!

Moşul din desagă scoate

Turte dulci, cireşe coapte.

- Hai, mănâncă, copilaş,

O fi greu pe la oraş.

Trenul pleacă mai departe,

Tuc, tuc, tuc, spre alte sate.

Trenule, tu nici nu ştii

Câte griji şi bucurii,

Aduci azi la toţi buneii,

Ce-şi aşteaptă nepoţeii.

Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete. El stă cuprins de-o presimţire ...

Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge Vânturile, ...

“Răvaş, puică, răvaş, dragă, Nu-ţi pară lucru de şagă. Răvaş de la ...

Îţi mulţumim, măicuţă pentru un tată bun, Atât de bun cum altul nu este pe ...