Seara

Un păianjen, ca un neg,

Umblă lung, în şase peri.

Abia-l vezi şi e întreg

Cu nevoi şi cu dureri.

Vine de la munca lui,

Nu se-nşeală de picior.

Îl aşteaptă, colo-n cui,

Casa prinsă de urcior.

Nu mă vede, nu mă are,

Nu mă ştie de nimic,

De ce-oi fi atât de mare?

De ce-i el atât de mic?