Seara

Un păianjen, ca un neg,

Umblă lung, în şase peri.

Abia-l vezi şi e întreg

Cu nevoi şi cu dureri.

Vine de la munca lui,

Nu se-nşeală de picior.

Îl aşteaptă, colo-n cui,

Casa prinsă de urcior.

Nu mă vede, nu mă are,

Nu mă ştie de nimic,

De ce-oi fi atât de mare?

De ce-i el atât de mic?

Am luat ceasul de-ntâlnire Când se turbură-n fund lacul Şi-n perdeua lui subţire Îşi petrece steaua ...

Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte ...

Purtând cofiţă cu apă rece Pe ai săi umeri albi, rotunzori, Juna Rodică voioasă ...

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer ...

Uite, ploaia coase Cerul de pământ Cu fir de mătase Răsucit de ...

Scrise Tudor Arghezivezi si alte poezii de Tudor Arghezi