Iarna

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,

Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;

Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,

Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi.

 

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineaţa ninge iară!

Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară;

Soarele rotund şi palid se prevede printre nori

Ca un vis de tinereţe printre anii trecători.

 

Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împregiur, în depărtare,

Ca fantasme albe plopii înşiraţi se perd în zare,

Şi pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,

Se văd satele pierdute sub clăbuci albii de fum.

 

Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare

Străluceşte şi dismiardă oceanul de ninsoare.

Iată-o sanie uşoară care trece peste văi...

În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi.

Reclama
Fragment II George Coşbuc
În vale văd căscioara cu streşină de brad; Aud, târziu prin noapte, pâraiele ce ...
Trenul cel cu nepoţei Emilia Plugaru
Un trenuţ pe şine zboară, E Vacanţă Mare-n ţară. Trenu-i plin cu ...
Moartea căprioarei Nicolae Labiș
Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas ...
Seminţe Ana Blandiana
Cine dintre voi Ştie ce pierde O turmă de oi Prin câmpia ...
Reclama