Rodica

Purtând cofiţă cu apă rece

Pe ai săi umeri albi, rotunzori,

Juna Rodică voioasă trece

Pe lângă junii sămănători.

 

Ei cu grăbire îi sar în cale,

Zicând: “Rodică, floare de crin,

În plin să-ţi meargă vrerile tale,

Precum tu, dragă, ne ieşi cu plin!

 

S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă!

Calea să-ţi fie numai cu flori,

Şi casa casă, şi masa masă,

Şi sânul leagăn de pruncuşori!"

 

Cu grâu de aur ei o presoară,

Apoi cofiţa întreagă-o beu.

Copila râde şi-n cale-i zboară,

Scuturând grâul din părul său.

Reclama
Atât de fragedă... Mihai Eminescu
Atât de fragedă, te-asemeni Cu floarea albă de cireş, Şi ca un înger dintre ...
Moartea căprioarei Nicolae Labiș
Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas ...
Sara pe deal Mihai Eminescu
Sara pe deal buciumul sună cu jale, Turmele-l urc, stele le scapără-n cale, Apele ...
Un imn preasfintei gramatice George Coşbuc
Te salut pe tine, - articol cauzal şi omogen, Indirect contras în fraza cu subiectul ...
Reclama