Rodica

Purtând cofiţă cu apă rece

Pe ai săi umeri albi, rotunzori,

Juna Rodică voioasă trece

Pe lângă junii sămănători.

Ei cu grăbire îi sar în cale,

Zicând: “Rodică, floare de crin,

În plin să-ţi meargă vrerile tale,

Precum tu, dragă, ne ieşi cu plin!

S-ajungi mireasă, s-ajungi crăiasă!

Calea să-ţi fie numai cu flori,

Şi casa casă, şi masa masă,

Şi sânul leagăn de pruncuşori!"

Cu grâu de aur ei o presoară,

Apoi cofiţa întreagă-o beu.

Copila râde şi-n cale-i zboară,

Scuturând grâul din părul său.