Într-o zi pe când lucram

Într-o zi pe când lucram

În gradină, pe sub geam,

Îngrijind un trandafir,

Văd că intră-un musafir:

Era mic c-abia-l vedeai,

Dar cu mustăţi ditamai;

Încăpea printre uluci,

Dar avea blăniţa-n dungi;

Şi-ntr-un capăt, dintr-o dungă

Îi creştea o coadă lungă;

Era numai cât o floare,

Dar avea patru picioare;

Ochii-albaştri îi clipeau

Şi ştia să zică “miau".

Ba să vezi şi să te bucuri -

Sărea-n aer după fluturi

Şi ştia chiar să se joace

Cu câteva ghemotoace.

Oare, ce-aţi fi făcut voi

Cu-acest musafir de soi?

Eu oaspetele important

L-am tratat cu lapte cald;

Ca să-l conving să rămână,

I-am dat şi-un pic de smântână;

Şi, pentru că era mic,

L-am botezat Arpagic.