Într-o zi pe când lucram
În gradină, pe sub geam,
Îngrijind un trandafir,
Văd că intră-un ...
O furnică poetă
O furnică poetă, de Ana Blandiana
În timp ce scriu
Pe tocul meu
Se urcă o furnică.
Ştie şi ştiu
Că n-are de ce
Să-i fie frică.
Nici s-o alung,
Nici s-o omor,
Nu-mi stă în fire.
O singură nenorocire:
Fără s-o observ, din greşeală,
S-o moi cu peniţa în cerneală
Şi să devină singura furnică albastră
De pe planeta noastră.
Ba, dacă bea din cerneală un pic,
Nu se mai poate face nimic:
Devine singura furnică poetă
De pe planetă.
Şi atunci, trebuie să facă cerere
Şi reclamaţie
Să fie primită (de greiere!)
În uniunea de creaţie.
Reclama
Uite, ploaia coase
Cerul de pământ
Cu fir de mătase
Răsucit de vânt.
Uite, iarba ...
Lasă-mi, toamnă, pomii verzi,
Uite, ochii mei ţi-i dau.
Ieri spre seară-n vântul galben
Arborii-n genunchi ...
Cine dintre voi
Ştie ce pierde
O turmă de oi
Prin câmpia verde?
Rotunde mărgele
Lucioase şi ...
Tare sunt ocupată
Toată ziua-n livadă.
Nu-mi văd capul de trebi
Printre fructe şi ...
Reclama
Veac de tăcere
Adrian Păunescu
Am să fug cu tine-n munte să uităm cuvântul "dacă"
Am să fug cu tine-n munte să ...
Emoţie de toamnă
Nichita Stănescu
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ...
Reclama