Fragment II

Fragment II, de George Coşbuc

În vale văd căscioara cu streşină de brad;

Aud, târziu prin noapte, pâraiele ce cad

Cu vuiet de pe dealuri; şi-ntinsele păduri

În cor îşi cântă doina, cu zeci de mii de guri.

Acum un trăsnet frânge cu hohot repetat

Un brad din faţa casei.

 

De vuiet deşteptat

Tresar şi-n chinul spaimei fiorii mă cuprind

Că nu te văd prin casă. Dar iată, vii zâmbind,

Şi caldă-ţi simt suflarea, pe-obrazul rece-al meu.

- “De ce să-ţi fie frică? E sfântul Dumnezeu

Din cer, şi-acum vorbeşte cu brazii pe pământ

A lui e şi furtuna, şi-a lui, iubite, sânt

Şi brazii. Şi nu face el rău la ce-i al lui..."

Parcă ştiam eu asta, şi nu-ndrăzneam s-o spui!

De ce să-mi fie frică?

 

Te pleci şi mă dezmierzi;

De drag, o, dragă mamă, mă afli şi mă pierzi

Din ochi; îmi iei o mână şi-n mâna ta o strângi

Şi-mi faci cu dânsa cruce pe piept, şi parcă plângi.

Iar azi tu plângi într-una... Ori poate-aşa cred eu,

Căci azi tu-mi eşti departe, şi tu, şi Dumnezeu!

Reclama
Moartea căprioarei Nicolae Labiș
Seceta a ucis orice boare de vânt. Soarele s-a topit şi a curs pe pământ. A rămas ...
Trandafir cu două flori Vasile Alecsandri
Trandafir cu două flori, Mama-i cu două nurori, Una-i ruja macului, Una-i ruja ...
Cărturăreasa George Topirceanu
- Uite, ai un dar în casă, Vorbe bune, cu temei De la dama cea de verde, Dar să ...
Viaţa la figurat Adrian Păunescu
Când înfăptuiam ceva, ceea ce înfăptuiam era luat la figurat, când nu ...
Reclama