La o artistă - Ca a nopţii poezie

Ca a nopţii poezie,

Cu-ntunericul talar,

Când se-mbină, se-mlădie

C-un glas tainic, lin, amar,

Tu cântare întrupată!

De-al aplauzelor flor,

Apărând divinizată,

Răpişi sufletu-mi în dor.

Ca zefirii ce adie

Cânturi dulci ca un fior,

Când prin flori de iasomie

Îşi sting sufletele lor.

Astfel notele murinde

Blânde, palide, încet,

Zbor sub mâna-ţi tremurânde,

Ca dulci gânduri de poet.

Sau ca lira sfărâmată,

Ce răsgeme îngrozitor,

Când o mână îngheţată

Rumpe coardele-n fior,

Astfel mâna-ţi tremurândă

Bate-un cântec mort şi viu,

Ca furtuna descrescândă

Care muge a pustiu.

Eşti tu nota rătăcită

Din cântarea sferelor,

Ce eternă, nefinită

Îngerii o cântă-n cor?

Eşti fiinţa-armonioasă

Ce-o gândi un serafin,

Când pe lira-i tânguioasă

Mâna cântecul divin?

Ah, ca visul ce se-mbină

Palid, lin. încetişor,

Cu o rază de lumină

Ce-arde geana ochilor;

Tu cântare întrupată!

De-al aplauzelor flor

Dispărând divinizată,

Răpişi sufletu-mi în dor.