Dintre sute de catarge

Dintre sute de catarge, de Mihai Eminescu

Dintre sute de catarge

Care lasă malurile,

Câte oare le vor sparge

Vânturile, valurile?

 

Dintre pasări călătoare

Ce străbat pământurile,

Câte-o să le-nece oare

Valurile, vânturile?

 

De-i goni fie norocul,

Fie idealurile,

Te urmează în tot locul

Vânturile, valurile.

 

Neînţeles rămâne gândul

Ce-ţi străbate cânturile,

Zboară vecinic, îngânându-l,

Valurile, vânturile.

Reclama
Seara Tudor Arghezi
Un păianjen, ca un neg, Umblă lung, în şase peri. Abia-l vezi şi e întreg Cu ...
Iubire Lucian Blaga
Iubeşti - când ulciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori şi ...
Manon şi Des Grieux George Topirceanu
Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete. El stă cuprins de-o presimţire ...
Poveste de omăt Otilia Cazimir
Tu nu ştii... A fost odată O căsuţă fermecată Şi-n căsuţă-o fată ...
Reclama