Iubire

Iubeşti - când ulciorul de-aramă

se umple pe rând, de la sine

aproape, de flori şi de toamnă,

de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti - când suavă icoana

ce-ţi faci, în durere prin veac

o tii înrămată, ca-n rana

străvechiului verde copac.

Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre

vâltori, unde nu ajung sorii,

te-avânţi să culegi printre umbre

bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti - când simţiri se deşteaptă

că-n drumuri la capăt te-aşteaptă

nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti - când întreaga făptură,

cu schimbul, odihnă, furtună

îţi este-n aceeaşi măsură

şi lavă pătrunsă de lună.

Ea-şi pune voalul cu mişcări discrete. El stă cuprins de-o presimţire ...

Un păianjen, ca un neg, Umblă lung, în şase peri. Abia-l vezi şi e întreg Cu ...

Fericit va fi cine va lua copiii lor din faşă şi va zdrobi capul lor de pietrele ...

Nu râd pentru că nu ştiu să mă joc. Deruta noastră o îngână unii. De propriul ...