Iubire

Iubeşti - când ulciorul de-aramă

se umple pe rând, de la sine

aproape, de flori şi de toamnă,

de foc, de-anotimpul din vine.

Iubeşti - când suavă icoana

ce-ţi faci, în durere prin veac

o tii înrămată, ca-n rana

străvechiului verde copac.

Iubeşti - când sub timpuri prin sumbre

vâltori, unde nu ajung sorii,

te-avânţi să culegi printre umbre

bălaiul surâs al comorii.

Iubeşti - când simţiri se deşteaptă

că-n drumuri la capăt te-aşteaptă

nu moartea, ci altă poveste.

Iubeşti - când întreaga făptură,

cu schimbul, odihnă, furtună

îţi este-n aceeaşi măsură

şi lavă pătrunsă de lună.