Pedeapsa mâţei

Pedeapsa mâţei, de Elena Farago

- I-auzi, draga mea păpuşă,

Zgârâie mâţa la uşă!

Dar eu nu-i deschid deloc,

Că sunt supărată foc.

A furat iar, ca o hoaţă,

Un întreg picior de raţă,

Şi-apoi, după ce i-a ros

Toată carnea, pân-la os,

A dus osul, binişor,

În coteţul lui Azor.

Ca pe el să-l bănuim

Şi să nu îl mai iubim

Şi acum n-o bat, n-o cert,

Dar nu vreau deloc s-o iert.

Deşi încă o iubesc,

Trebuie s-o pedepsesc.

C-a fost rea şi duşmănoasă,

Şi n-o las să intre-n casă.

Fericit va fi cine va lua copiii lor din faşă şi va zdrobi capul lor de pietrele ...

Dacă-aş fi trăsnet v-aş trăsni, V-aş îneca dacă-aş fi apă, Şi v-aş săpa ...

Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer ...

Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele - Noapte ...